Dragii mei cititori, astazi imi propun, ca pasionat de istorie si ca jurist, sa fac o paralela intre doua procese care au marcat istoria noastra contemporana: Procesul lotului Antonescu (numit de catre comunisti Procesul Marei Tradari Nationale), care a avut loc intre 6 - 17 mai 1946, soldat cu condamnarea la moarte si executarea, la 1 iunie, a Maresalului Ion Antonescu si a 3 din principalii sai colaboratori (Mihai Antonescu, Piki Vasiliu si Gheorghe Alexianu) si Procesul sotilor Ceausescu, care a avut loc in data de 25 decembrie 1989 si s-a soldat cu condamnarea la moarte si executarea, in aceeasi zi a fostului presedinte Nicolae Ceausescu si a sotiei sale, Elena.
Pentru a putea ajunge la momentele celor doua procese, va trebui sa vedem, pe scurt, cariera anterioara si activitatea in fruntea tarii a celor doi conducatori.
ION ANTONESCU (1882 - 1946)
Nascut pe 2 iunie 1882, la Pitesti (jud. Arges) intr-o familie de militari, din parintii Ion si Chiriachita Antonescu. Urmeaza Școala fiilor de militari Craiova (1898-1902), Școala militară de infanterie și cavalerie (1902-1904), Școala specială de cavalerie Târgoviște (1905-1906), Școala superioară de război București (1909-1911), urmată de un stagiu la Marele Stat Major (1911-1912) si de Școala de observatori aerieni (1912-1913). După primul război mondial a urmat un stagiu de pregătire la Academia militară Saint-Cyr din Franța. Participa la Razboaiele balcanice (1912 - 1913), cu gradul de capitan. Participa la Primul Razboi Mondial, conducand batalia Bucurestilor, al carei plan, elaborat chiar de el, a fost aprobat de insusi generalul Berthelot, seful Misiunii Militare Franceze. De asemenea, participa, in calitate de sef al Statului Major al generalului (ulterior maresal) Prezan la bataliile pentru apararea Moldovei (Marasti, Marasesti, Oituz). In aceasta perioada, dobandeste pe rand, gradele de maior si de locotenent-colonel. De asemenea, participa, cu gradul de colonel, la operatiunile din 1919 pentru infrangerea Armatei Rosii Ungare, conduse de Bela Kun (evreul Aron Kohn), conducatorul Republicii Sovietice Ungare (Republica Ungara a Sfaturilor). Acest regim comunist, zdrobit de armata romana, a durat doar 133 de zile, urmandu-i regimul fascist condus de regentul Horthy Miklos, fost amiral in armata austro-ungara. Cu aceasta ocazie, la trecerea Tisei, regele Ferdinand il decoreaza pe Antonescu cu ordinul "Mihai Viteazu" cls. III.Între 1923 și 1926, Antonescu a fost atașatul militar al României în Franța, Marea Britanie și Belgia. După reîntoarcerea în România, cu gradul de general, a fost numit comandantul Școlii Superioare de Război (1927-1930), șeful Marelui Stat Major al armatei (1933-1934), promovat la 25 decembrie 1937 general de divizie și după trei zile numit ministru al apărării în guvernul de 44 de zile al lui Octavian Goga (1937-1938). In 1940, dupa o scrisoare de protest adresata regelul Carol II ca urmare a cedarii fara lupta a Basarabiei, Bucovinei de Nord si Tinutului Herta, incorporate in URSS la 28 iunie 1940, Antonescu este trimis, cu domiciliu fortat, la Manastirea Bistrita (Valcea).
De acolo, este adus la Bucuresti, in data de 3 septembrie 1940, incredintandu-i-se formarea guvernului, pe care o refuza de 4 ori inainte de-a spune "DA". La 4 septembrie, incepe guvernarea Antonescu. In data de 6 septembrie, la cererea noului prim-ministru, datorita faptului ca toate partidele conditionau participarea lor la guvernare de abdicarea lui Carol, acesta abdica si paraseste tara, lasandu-i generalului puteri depline in conducerea statului. Noul rege, Mihai I, depune juramantul in aceeasi zi. La 14 sept. 1940 se constituie "Statul national-legionar", cu legionarii in rol de partid de guvernamant. Aceasta formula se va dovedi un fiasco, datorita neintelegerilor dintre Antonescu si legionrii condusi de Horia Sima. Ele culmineaza cu Rebeliunea legionara din 21 - 23 ianuarie 1941, incheiata cu victoria armatei conduse de Antonescu. Se constituie un guvern de tehnocrati si militari, iar Sima pleaca in exil in Germania, iar de acolo, in Spania lui Franco.
La data de 22 iunie 1941, incepe razboiul dintre Germania si U.R.S.S., conform Planului Barbarossa. Romania participa la acest razboi, pornit prin faimosul Ordin "Ostasi VA ORDON: Treceti Prutul!". Armata romana elibereaza Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta. Dar destinul isi joaca rolul sau...Faza razboiului national se terminase. Dar armata romana va trece Nistrul, participand la luptele de la Odessa (8 august - 19 octombrie 1941) (de fapt, cucerind orasul) si la dezastrul de la Stalingrad (21 august 1942 - 2 februarie 1943). In timpul luptelor de la Odessa, Antonescu devine Maresal (22 august 1941), fiind al treilea din istoria tarii dupa Averescu si Prezan. Dar acest razboi a fost justificat de ratiuni militare (in primul rand, ajutarea aliatului pentru zdrobirea inamicului comun si in al doilea rand recastigarea indirecta a Ardealului de Nord). Antonescu spusese de multe ori: "Merg in Est pentru drepturile noastre in Vest". Desigur, au fost si greseli: pogromul antievreiesc de la Iasi, represaliile prea dure de la Odessa
de dupa explozia de la Comandamentul german
dar regimul Antonescu nu a fost fascist, nici antisemit. Multi evrei au putut pleca in Palestina din Romania acelor ani...Pe cand Oradea sau Clujul de exemplu, aflate atunci in Ungaria au fost curatate de evrei de amiralul Horthy Miklos. Dupa Stalingrad, popularitatea razboiului incepe sa se erodeze, partidele politice incep sa protesteze...Nu voi insista acum asupra tuturor acestor aspecte...Voi spune doar ca asa se va ajunge la puciul de la 23 august 1944, cand regele Mihai I il aresteaza pe Ion Antonescu si pe Mihai Antonescu, ministrul sau de externe, inchizandu-i in seiful Palatului. Chiar daca in dimineata zilei de 23 august, la Bucuresti ajunge telegrama lui Stalin de acceptare a conditiilor de armistitiu impuse de Maresal (printre care era si obligativitatea trupelor sovietice de-a nu ocupa tara si de-a o tranzita printr-un culoar bine determinat). Telegrama este interceptata si pastrata de Iuliu Maniu, parte a complotului. Se produce "intoarcerea armelor" de fapt tradarea aliatului si trecerea armatei romane de partea URSS, SUA si Marii Britanii. Vor urma alte jertfe pe frontul de Vest..pentru eliberarea Ardealului de Nord, Ungariei si Cehoslovaciei de nazisti... Prizonierii vor fi tinuti, din 24 august, intr-o casa conspirativa din Vatra Luminoasa (o strada din Bucuresti), fiind predati de Emil Bodnaras sovieticilor, pe 1 septembrie 1944. Pana in mai 1945, prizonierii au fost tinuti intr-un castel la 60 km de Moscova, avand un regim semiliber. Din mai 1945, prizonierii vor fi tinuti la inchisoarea de la Liubianka, intr-un regim de detentie grea, pana in 1946, cand sunt adusi in tara pentru proces.
PROCESUL LOTULUI ANTONESCU
Procesul lotului Antonescu, sau "Procesul Marei Tradari Nationale" a avut loc in cladirea Tribunalului Bucuresti intre 6 - 17 mai 1946. Desigur, finalul sau era stiut dinainte, capetele de acuzare si sentinta fiind dictate de la Moscova. Singurele crime asupra carora acuzatorul public Dumitru Saracu (muncitor) si procurorii Vasile Stoian (in viata de zi cu zi avocat) si Constantin I.C. Dobrian (procuror general la Curtea de Apel Timisoara) s-au oprit au fost razboiul impotriva U.R.S.S. pornit "pe nedrept" si distrugerile provocate "Marelui Vecin de la Rasarit". Si, bineinteles, alianta cu "cotropitorii nazisti". - de parca bolsevicii nu erau la fel! - De asemenea, daca privim completul de judecata: presedinte Alexandru Voitin (procuror si dramaturg), membri ai completului: Ioan Pauna (muncitor), Vasile Nita (muncitor) si Dumbrava Jovita (plugar) - ultimii doi trasi la sorti de catre Ministerul Justitiei - vedem ca doar unul este jurist de meserie, ceilalti fiind pusi acolo ca "reprezentati ai poporului", dar toti fiind marionete ale ocupantului sovietic. Ion Antonescu si ceilalti acuzati au avut si avocati, desigur, care si-au indeplinit foarte bine meseria de aparatori, cu profesionalism si devotament fata de clientii lor. (Vom vedea mai jos ce "avocati" a avut cuplul Ceausescu in 1989!). Avocatii lotului Antonescu au fost: C. Paraschivescu-Balaceanu (pt. Ion Antonescu), Eugen Ionescu (pt. Mihai Antonescu), Paul Rosu (pt. Piki Vasiliu), etc. Bineinteles, sentinta, stabilita dinainte de la Moscova, a fost implacabila: condamnarea la moarte a lui Ion Antonescu, Mihai Antonescu, C.Z. Vasiliu, Gheorghe Alexianu, Eugen Cristescu, Constantin Pantazi si Radu Lecca. Ea s-a dat pe data de 17 mai 1946. Ultimilor trei li s-a comutat, pe 1 iunie, pedeapsa in munca silnica pe viata. Primii patru au fost executati in aceeasi zi, la inchisoarea Jilava, in locul numit Valea Piersicilor, fiind incinerati in aceeasi noapte (refuzandu-li-se comutarea pedepsei de catre Mihai I la "recomandarea" dr. Petru Groza, presedintele Consiliului de Ministri de la acea data). Deci dupa expirarea termenului legal de recurs. Locul depozitarii cenusei lor este inca un mister. S-au implinit astfel vorbele Maresalului din Ultimul sau cuvant: "Tie, popor ingrat, nu-ti va ramane nici cenusa mea!"
NICOLAE CEAUSESCU (1918 - 1989)
Se naste in comuna Scornicesti (jud. Olt) la 26 ianuarie 1918, intr-o familie de tarani cu 10 copii, fiind cel de-al treilea fiu a lui Andruta si al Alexandrinei Ceausescu. Urmeaza cele 4 clase elementare in satul natal. La varsta de 12 ani, in 1930, pleaca la Bucuresti unde avea o sora, Niculina. Intra ca ucenic la un cizmar la aceeasi varsta. Angajatorul sau, Alex Sandulescu, membru P.C.d.R, il initiaza in misiuni conspirative. (stim ca P.C. din Romania era atunci in ilegalitate). Devine membru P.C.d.R. in anul 1932, la 14 ani, fiind arestat pentru prima data in anul urmator pentru "agitatie comunista" in timpul uneia din grevele acelui an. Unii zic ca ar fi fost arestat pentru o bataie pe strada. Totusi, in paranteza fie spus, originea sa nu era tocmai "sanatoasa" deoarece tatal sau, Andruta, fusese primar liberal, iar unul din frati, Florea era legionar. Nicolae insusi, la sosirea in capitala a fost impresionat de uniformele legionarilor, nelipsind mult sa devina extremist de dreapta. Dar soarta a ales pentru el extrema stanga...In 1934, are parte de mai multe arestari, pentru distribuiri de materiale de propaganda comunista. Dupa eliberare, dispare din prim plan o perioada, dar este arestat din nou in 1936, judecat la Brasov si incarcerat timp de doi ani la inchisoarea Doftana. In 1939, o cunoaste pe Elena Petrescu, viitoarea sa sotie, la o intrunire comunista. Casatoria celor doi are loc in 1947, rezultand trei copii: Valentin (n. 1948), Zoia (1949 - 2006), Nicu (1951 - 1996).
O noua arestare si condamnare are loc in 1940. In 1943, este mutat la Targu-Jiu unde imparte celula cu Gheorghiu Dej. Eliberarea detinutilor comunisti va surveni dupa 23 august 1944. Dar ceea ce au trait ei in inchisori a fost boierie fata de ce le-au pregatit ei, odata ajunsi la putere, detinutilor politici legionari, taranisti, liberali s.a.
Dupa 23 august, incepe ascensiunea reala a lui Ceausescu. In 1944 este numit secretar al UTC. In 1948, este subsecretar in Ministerul Agriculturii pana in 1950, cand devine ministru adjunct al apararii nationale, avand gradul de general maior. In 1952, devine membru al Comitetului Central al PMR, iar in 1954, membru al Biroului Politic, dupa ce Dej incepuse o romanizare a partidului, eliminand factiunea moscovita compusa din Ana Pauker, Vasile Luca (Laszlo Lukacs) si Teohari Georgescu. In anii 50 participa la inabusirea protestelor taranimii fata de politica de colectivizare, in calitatea sa de general locotenent. Tot in 1954, devine numarul 2 in partid, dupa Gh. Dej.
In 19 martie 1965, moare Gheorghiu Dej, suferind de un cancer galopant (in epoca se spunea chiar ca a fost iradiat de sovietici, deoarece adoptase o pozitie independenta). La 22 martie, Ceausescu preia functia de secretar general al PMR (din acest an, partidul va reveni la vechea sa denumire, PCR). R.P. Romana devine, odata cu adoptarea Constitutiei de la 21 august 1965, R.S. Romania. In 9 decembrie 1967, devine si presedinte al Consiliului de Stat, fiind practic si seful statului. (pana atunci seful statului fusese Chivu Stoica).
In primii ani, Ceausescu continua politica inceputa de Dej, de independenta fata de Moscova si de industrializare, apropiindu-se si mai mult de Occident. Marfurile occidentale se gaseau la liber pe piata, nivelul de trai al populatiei s-a imbunatatit vizibil, existand o perioada de destindere dupa anii de stalinism. Ceausescu devenise chiar popular dupa momentul 21 august 1968 cand se opune, din balconul C.C. din Piata Palatului (acelasi care-i va marca sfarsitul in 21 decembrie 1989) invadarii Cehoslovaciei de catre trupele Tratatului de la Varsovia (sovietice, bulgare, est-germane, ungare si poloneze). Tara si Occidentul il priveau ca pe un erou, care a avut curajul sa infrunte U.R.S.S. si care este dornic de reforme, de-a provoca o spartura in Cortina de Fier...Dar lucrurile vor lua o intorsatura negativa odata cu vizitele sale in China lui Mao si Coreea de Nord condusa de Kim Il Sung (Kim Ir Sen). Cultul monstruos al personalitatilor celor doi lideri il impresioneaza pe Ceausescu. Astfel, el decide, odata cu intoarcerea in tara sa ia acest exemplu. Apar "Tezele din iulie" 1971 in care se dau noi directii culturii romane...Practic incepe cultul personalitatii. In 1974, Marea Adunare Nationala instituie, la 28 martie, functia de presedinte al R.S.R., asumata desigur de Ceausescu (care se prezinta la depunerea juramantului de presedinte cu un sceptru...regal, inmanat de Stefan Voitec, presedintele MAN si drapat cu tricolor). Salvador Dali ii trimite o telegrama de "felicitare" de o sclipitoare ironie. Presedintele Consiliului de Ministri devine astfel, prim-ministru al Guvernului, pentru a nu mai exista alti presedinti in afara de el. De asemenea, tot in aceasta perioada, sotia sa, Elena Ceausescu devine tot mai activa in politica. Pana atunci fusese doar sefa ICECHIM (Institutul de Cercetari Chimice) unde, in tineretea sa "revolutionara" fusese laboranta (spala eprubetele). Va fi glorificata cu titluri ca "savanta de renume mondial" "academician doctor inginer". In realitate nu reusise sa termine nici macar 4 clase primare. Sotul ei era "Erou intre Eroi" , "Geniul Carpatilor", "Marele Carmaci". In anii 80, Ceausescu decide sa plateasca intreaga datorie externa a tarii, pentru ca tara sa nu mai plateasca dobanda de 1.000.000 $ pe zi. Reuseste acest lucru pana la 1 mai 1989, dar cu sacrificii enorme din partea poporului care nu mai gasea lucruri elementare in magazine, mancand "adidasi" de porc, "tacamuri" de pui, peste si hrana rationalizata, vanduta pe cartela. Televiziunea isi reduce programul la 2 ore zilnic, consacrate "realizarilor Epocii de Aur", caldura lipseste cu desavarsire din case, curentul se ia zilnic. Aceasta este o perioada traita si de mine (sunt nascut in 1980). Chiar si dupa 1 mai 1989, acest regim continua, deoarece Ceausescu avea planuri de modernizare a industriei si de deschidere a unei institutii de credit la Bucuresti, prin intermediul careia sa devine creditor mondial. (ca si FMI sau Banca Mondiala). Aceasta continuare a acestei politici ii va fi fatala, deoarece pe data de 16 decembrie 1989 izbucneste revolta de la Timisoara, incepand astfel Revolutia romana. In data de 18 Ceausescu pleaca in Iran in ultima sa vizita oficiala. La intoarcere, in seara de 20 decembrie, tine un discurs (vazut de mine in direct la televizor) prin care infiereaza evenimentele de la Timisoara, numindu-i pe revolutionari "huligani". Pe data de 21 decembrie convoaca un miting in Piata Palatului (amintindu-si probabil de momentul 1968), dar de data asta lucrurile iau o turnura urata. In seara de 21 incep luptele de strada in Bucuresti. In ziua urmatoare, la ora 12,09 Ceausescu fuge de pe cladirea C.C. cu ajutorul unui elicopter. In aceeasi zi este arestat la Targoviste si dus intr-o unitate militara. Puterea la Bucuresti este preluata de comunistii de linia 2, in frunte cu Ion Iliescu constituiti in asa zisul Front de Salvare Nationala (de fapt Frontul Tradarii Nationale, cum bine spunea Ceausescu la proces). Revolutia, din pacate a fost confiscata de acesti oameni avizi de putere care si-au incalcat prima promisiune facuta imediat dupa Revolutie; ca FSN nu va deveni partid politic si nu va participa la alegeri.
PROCESUL CEAUSESCU
Pe data de 25 decembrie 1989 (deci de CRACIUN) are loc la Targoviste, in fata unui Tribunal Militar Extraordinar Procesul lui Nicolae si a Elenei Ceausescu, cunoscut in epoca dept 'Procesul Ceausescu". Am vizionat pentru prima data secvente ale acestui proces impreuna cu parintii mei, pe data de 27 decembrie 1989, la Televiziunea Romana Libera. Mi s-a parut interesant atunci, la 9 ani, ca Ceausescu nu dorea sa raspunda la nici o intrebare. Acum inteleg de ce. In locul sau, as fi procedat la fel. Sa vedem deci, cine era acest Tribunal Militar Extraordinar, infiintat printr-un decret semnat de Ion Iliescu, care, culmea, inca nu era presedinte FSN, cum scria in decretul respectiv (deci un decret nul si neavenit): presedintele sau a fost judecatorul militar Gica Popa (care s-a sinucis la 1 martie 1990, dandu-si probabil seama de infamia pe care a comis-o), Dan Voinea, procuror militar, Silviu Brucan (de fapt evreul Saul Bruckner, fost mare stalinist, acum un asa zis dizident), Gelu Voican-Voiculescu, Victor Athanasie Stanculescu. Avocatii au fost: Teodorescu Nicolae pentru Nicolae Ceausescu si Lucescu Constantin pentru Elena Ceausescu. Am spus avocati? Pardon, am gresit! Procurori stalinisti am vrut sa spun. Asta era cuvantul potrivit. Cei doi, spre deosebire de avocatii lotului Antonescu din 1946, au incalcat orice principii ale profesiunii de avocat, care te obliga sa depui toate diligentele in favoarea clientului tau, si cel mai elementar drept: dreptul la aparare. Pledoaria lor ne amintea de procesele staliniste din anii 30. Procesul a fost de fapt o mascarada care a incalcat flagrant drepturile omului. Capetele de acuzare pentru Nicolae si Elena Ceausescu au fost: genocid — peste 60.000 de victime; subminarea puterii de stat prin organizare de actiuni armate impotriva poporului si a puterii de stat; infractiunea de distrugere a bunurilor obstesti prin distrugerea si avarierea unor cladiri, explozii in orașe; subminarea economiei nationale; incercarea de a fugi din tara pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari, depuse in banci straine. Nici o dovada nu s-a adus pentru aceste afirmatii, nici macar azi. Inculpatii Nicolae Ceausescu si Elena Ceausescu au fost condamnati la moarte si confiscarea averii (care avere? averea cui?). Sentinta a ramas definitiva si a fost executata IN ACEEASI ZI!!!!! Deci fara nici o cale de atac!!!!!!!!!! ESTE STRIGATOR LA CER!!!!!
CONCLUZII
Mi-am propus sa fac o paralela intre procesul Antonescu si procesul Ceausescu. Sper sa fi reusit sa arat diferenta intre cele doua procese..Daca totusi din text nu s-au desprins voi puncta aici cateva aspecte esentiale:
Maresalul Ion Antonescu, a fost desigur condamnat pe nedrept, de un Tribunal al Poporului (de inspiratie moscovita si partinitor, desigur), dar LEGAL CONSTITUIT, potrivit Legii 312/1945, pentru niste fapte imaginare sau exagerate. Dar A AVUT POSIBILITATEA sa se apere, sa fie aparat, sa se exprime in fata instantei, sa lase posteritatii punctul sau de vedere. Actul de acuzare i-a fost comunicat, prin avocat, putand sa se apere. A avut ultimul cuvant. S-au depus si concluzii scrise. A avut termen de recurs legal de 15 zile, exercitand prin avocatul Stoika aceasta cale de atac. Executarea sa, in fond o infamie, a avut meritul (daca putem sa-i zicem asa) de-a fi efectuata conform legii, cu respectarea tuturor drepturilor condamnatilor la moarte (legate de ultima dorinta, de legarea sau nelegarea la ochi sau de pozitia fata de plutonul de executie). De asemenea, plutonul a efectuat focul (comandat chiar de condamnatul Maresal Ion Antonescu) regulamentar.
In schimb, fostul presedinte Ceausescu si sotia sa au fost de asemenea condamnati pe nedrept, dar de un Tribunal Militar Extraordinar ILEGAL CONSTITUIT (printr-un Decret al CFSN semnat in calitate de presedinte de...Ion Iliescu, acesta NEINDEPLIND CALITATEA DE PRESEDINTE LA ACEA DATA!!!!). Acel decret este din start NUL SI NEAVENIT! Sotii Ceausescu NU AU AVUT POSIBILITATEA sa se apere, actul de acuzare nefiindu-le comunicat, nefiind nici macar probat (afirmatia "Nu raspund la nici o intrebare" a fost facuta de Ceausescu dupa ce acesta si-a dat seama de mascarada) NICI SA FIE APARATI, cei doi avocati, Lucescu si Teodorescu fiind mai porniti contra lor decat insusi procurorul Dan Voinea. Nu a avut ultimul cuvant. Nu i s-a respectat dreptul si termenul de recurs. Executia, condusa de generalul Victor Athanasie Stanculescu, a avut loc in cel mai barbar mod posibil, nerespectandu-se nici o regula privind condamnatii la moarte si privind modul de desfasurare a executiei propriu-zise. In plus, data aleasa este o blasfemie...Craciunul...Dar evreii Saul Bruckner (Silviu Brucan) si Peter Neulander (Petre Roman) nu aveau aceasta sarbatoare fiind mozaici. Nici tovarasii atei Ion Iliescu sau Nicolae Militaru. Probabil si Stănculescu o fi fost ateu, cine știe?
PROCESUL LOTULUI ANTONESCU
Procesul lotului Antonescu, sau "Procesul Marei Tradari Nationale" a avut loc in cladirea Tribunalului Bucuresti intre 6 - 17 mai 1946. Desigur, finalul sau era stiut dinainte, capetele de acuzare si sentinta fiind dictate de la Moscova. Singurele crime asupra carora acuzatorul public Dumitru Saracu (muncitor) si procurorii Vasile Stoian (in viata de zi cu zi avocat) si Constantin I.C. Dobrian (procuror general la Curtea de Apel Timisoara) s-au oprit au fost razboiul impotriva U.R.S.S. pornit "pe nedrept" si distrugerile provocate "Marelui Vecin de la Rasarit". Si, bineinteles, alianta cu "cotropitorii nazisti". - de parca bolsevicii nu erau la fel! - De asemenea, daca privim completul de judecata: presedinte Alexandru Voitin (procuror si dramaturg), membri ai completului: Ioan Pauna (muncitor), Vasile Nita (muncitor) si Dumbrava Jovita (plugar) - ultimii doi trasi la sorti de catre Ministerul Justitiei - vedem ca doar unul este jurist de meserie, ceilalti fiind pusi acolo ca "reprezentati ai poporului", dar toti fiind marionete ale ocupantului sovietic. Ion Antonescu si ceilalti acuzati au avut si avocati, desigur, care si-au indeplinit foarte bine meseria de aparatori, cu profesionalism si devotament fata de clientii lor. (Vom vedea mai jos ce "avocati" a avut cuplul Ceausescu in 1989!). Avocatii lotului Antonescu au fost: C. Paraschivescu-Balaceanu (pt. Ion Antonescu), Eugen Ionescu (pt. Mihai Antonescu), Paul Rosu (pt. Piki Vasiliu), etc. Bineinteles, sentinta, stabilita dinainte de la Moscova, a fost implacabila: condamnarea la moarte a lui Ion Antonescu, Mihai Antonescu, C.Z. Vasiliu, Gheorghe Alexianu, Eugen Cristescu, Constantin Pantazi si Radu Lecca. Ea s-a dat pe data de 17 mai 1946. Ultimilor trei li s-a comutat, pe 1 iunie, pedeapsa in munca silnica pe viata. Primii patru au fost executati in aceeasi zi, la inchisoarea Jilava, in locul numit Valea Piersicilor, fiind incinerati in aceeasi noapte (refuzandu-li-se comutarea pedepsei de catre Mihai I la "recomandarea" dr. Petru Groza, presedintele Consiliului de Ministri de la acea data). Deci dupa expirarea termenului legal de recurs. Locul depozitarii cenusei lor este inca un mister. S-au implinit astfel vorbele Maresalului din Ultimul sau cuvant: "Tie, popor ingrat, nu-ti va ramane nici cenusa mea!"
NICOLAE CEAUSESCU (1918 - 1989)
Se naste in comuna Scornicesti (jud. Olt) la 26 ianuarie 1918, intr-o familie de tarani cu 10 copii, fiind cel de-al treilea fiu a lui Andruta si al Alexandrinei Ceausescu. Urmeaza cele 4 clase elementare in satul natal. La varsta de 12 ani, in 1930, pleaca la Bucuresti unde avea o sora, Niculina. Intra ca ucenic la un cizmar la aceeasi varsta. Angajatorul sau, Alex Sandulescu, membru P.C.d.R, il initiaza in misiuni conspirative. (stim ca P.C. din Romania era atunci in ilegalitate). Devine membru P.C.d.R. in anul 1932, la 14 ani, fiind arestat pentru prima data in anul urmator pentru "agitatie comunista" in timpul uneia din grevele acelui an. Unii zic ca ar fi fost arestat pentru o bataie pe strada. Totusi, in paranteza fie spus, originea sa nu era tocmai "sanatoasa" deoarece tatal sau, Andruta, fusese primar liberal, iar unul din frati, Florea era legionar. Nicolae insusi, la sosirea in capitala a fost impresionat de uniformele legionarilor, nelipsind mult sa devina extremist de dreapta. Dar soarta a ales pentru el extrema stanga...In 1934, are parte de mai multe arestari, pentru distribuiri de materiale de propaganda comunista. Dupa eliberare, dispare din prim plan o perioada, dar este arestat din nou in 1936, judecat la Brasov si incarcerat timp de doi ani la inchisoarea Doftana. In 1939, o cunoaste pe Elena Petrescu, viitoarea sa sotie, la o intrunire comunista. Casatoria celor doi are loc in 1947, rezultand trei copii: Valentin (n. 1948), Zoia (1949 - 2006), Nicu (1951 - 1996).
O noua arestare si condamnare are loc in 1940. In 1943, este mutat la Targu-Jiu unde imparte celula cu Gheorghiu Dej. Eliberarea detinutilor comunisti va surveni dupa 23 august 1944. Dar ceea ce au trait ei in inchisori a fost boierie fata de ce le-au pregatit ei, odata ajunsi la putere, detinutilor politici legionari, taranisti, liberali s.a.
Dupa 23 august, incepe ascensiunea reala a lui Ceausescu. In 1944 este numit secretar al UTC. In 1948, este subsecretar in Ministerul Agriculturii pana in 1950, cand devine ministru adjunct al apararii nationale, avand gradul de general maior. In 1952, devine membru al Comitetului Central al PMR, iar in 1954, membru al Biroului Politic, dupa ce Dej incepuse o romanizare a partidului, eliminand factiunea moscovita compusa din Ana Pauker, Vasile Luca (Laszlo Lukacs) si Teohari Georgescu. In anii 50 participa la inabusirea protestelor taranimii fata de politica de colectivizare, in calitatea sa de general locotenent. Tot in 1954, devine numarul 2 in partid, dupa Gh. Dej.
In 19 martie 1965, moare Gheorghiu Dej, suferind de un cancer galopant (in epoca se spunea chiar ca a fost iradiat de sovietici, deoarece adoptase o pozitie independenta). La 22 martie, Ceausescu preia functia de secretar general al PMR (din acest an, partidul va reveni la vechea sa denumire, PCR). R.P. Romana devine, odata cu adoptarea Constitutiei de la 21 august 1965, R.S. Romania. In 9 decembrie 1967, devine si presedinte al Consiliului de Stat, fiind practic si seful statului. (pana atunci seful statului fusese Chivu Stoica).
In primii ani, Ceausescu continua politica inceputa de Dej, de independenta fata de Moscova si de industrializare, apropiindu-se si mai mult de Occident. Marfurile occidentale se gaseau la liber pe piata, nivelul de trai al populatiei s-a imbunatatit vizibil, existand o perioada de destindere dupa anii de stalinism. Ceausescu devenise chiar popular dupa momentul 21 august 1968 cand se opune, din balconul C.C. din Piata Palatului (acelasi care-i va marca sfarsitul in 21 decembrie 1989) invadarii Cehoslovaciei de catre trupele Tratatului de la Varsovia (sovietice, bulgare, est-germane, ungare si poloneze). Tara si Occidentul il priveau ca pe un erou, care a avut curajul sa infrunte U.R.S.S. si care este dornic de reforme, de-a provoca o spartura in Cortina de Fier...Dar lucrurile vor lua o intorsatura negativa odata cu vizitele sale in China lui Mao si Coreea de Nord condusa de Kim Il Sung (Kim Ir Sen). Cultul monstruos al personalitatilor celor doi lideri il impresioneaza pe Ceausescu. Astfel, el decide, odata cu intoarcerea in tara sa ia acest exemplu. Apar "Tezele din iulie" 1971 in care se dau noi directii culturii romane...Practic incepe cultul personalitatii. In 1974, Marea Adunare Nationala instituie, la 28 martie, functia de presedinte al R.S.R., asumata desigur de Ceausescu (care se prezinta la depunerea juramantului de presedinte cu un sceptru...regal, inmanat de Stefan Voitec, presedintele MAN si drapat cu tricolor). Salvador Dali ii trimite o telegrama de "felicitare" de o sclipitoare ironie. Presedintele Consiliului de Ministri devine astfel, prim-ministru al Guvernului, pentru a nu mai exista alti presedinti in afara de el. De asemenea, tot in aceasta perioada, sotia sa, Elena Ceausescu devine tot mai activa in politica. Pana atunci fusese doar sefa ICECHIM (Institutul de Cercetari Chimice) unde, in tineretea sa "revolutionara" fusese laboranta (spala eprubetele). Va fi glorificata cu titluri ca "savanta de renume mondial" "academician doctor inginer". In realitate nu reusise sa termine nici macar 4 clase primare. Sotul ei era "Erou intre Eroi" , "Geniul Carpatilor", "Marele Carmaci". In anii 80, Ceausescu decide sa plateasca intreaga datorie externa a tarii, pentru ca tara sa nu mai plateasca dobanda de 1.000.000 $ pe zi. Reuseste acest lucru pana la 1 mai 1989, dar cu sacrificii enorme din partea poporului care nu mai gasea lucruri elementare in magazine, mancand "adidasi" de porc, "tacamuri" de pui, peste si hrana rationalizata, vanduta pe cartela. Televiziunea isi reduce programul la 2 ore zilnic, consacrate "realizarilor Epocii de Aur", caldura lipseste cu desavarsire din case, curentul se ia zilnic. Aceasta este o perioada traita si de mine (sunt nascut in 1980). Chiar si dupa 1 mai 1989, acest regim continua, deoarece Ceausescu avea planuri de modernizare a industriei si de deschidere a unei institutii de credit la Bucuresti, prin intermediul careia sa devine creditor mondial. (ca si FMI sau Banca Mondiala). Aceasta continuare a acestei politici ii va fi fatala, deoarece pe data de 16 decembrie 1989 izbucneste revolta de la Timisoara, incepand astfel Revolutia romana. In data de 18 Ceausescu pleaca in Iran in ultima sa vizita oficiala. La intoarcere, in seara de 20 decembrie, tine un discurs (vazut de mine in direct la televizor) prin care infiereaza evenimentele de la Timisoara, numindu-i pe revolutionari "huligani". Pe data de 21 decembrie convoaca un miting in Piata Palatului (amintindu-si probabil de momentul 1968), dar de data asta lucrurile iau o turnura urata. In seara de 21 incep luptele de strada in Bucuresti. In ziua urmatoare, la ora 12,09 Ceausescu fuge de pe cladirea C.C. cu ajutorul unui elicopter. In aceeasi zi este arestat la Targoviste si dus intr-o unitate militara. Puterea la Bucuresti este preluata de comunistii de linia 2, in frunte cu Ion Iliescu constituiti in asa zisul Front de Salvare Nationala (de fapt Frontul Tradarii Nationale, cum bine spunea Ceausescu la proces). Revolutia, din pacate a fost confiscata de acesti oameni avizi de putere care si-au incalcat prima promisiune facuta imediat dupa Revolutie; ca FSN nu va deveni partid politic si nu va participa la alegeri.
PROCESUL CEAUSESCU
Pe data de 25 decembrie 1989 (deci de CRACIUN) are loc la Targoviste, in fata unui Tribunal Militar Extraordinar Procesul lui Nicolae si a Elenei Ceausescu, cunoscut in epoca dept 'Procesul Ceausescu". Am vizionat pentru prima data secvente ale acestui proces impreuna cu parintii mei, pe data de 27 decembrie 1989, la Televiziunea Romana Libera. Mi s-a parut interesant atunci, la 9 ani, ca Ceausescu nu dorea sa raspunda la nici o intrebare. Acum inteleg de ce. In locul sau, as fi procedat la fel. Sa vedem deci, cine era acest Tribunal Militar Extraordinar, infiintat printr-un decret semnat de Ion Iliescu, care, culmea, inca nu era presedinte FSN, cum scria in decretul respectiv (deci un decret nul si neavenit): presedintele sau a fost judecatorul militar Gica Popa (care s-a sinucis la 1 martie 1990, dandu-si probabil seama de infamia pe care a comis-o), Dan Voinea, procuror militar, Silviu Brucan (de fapt evreul Saul Bruckner, fost mare stalinist, acum un asa zis dizident), Gelu Voican-Voiculescu, Victor Athanasie Stanculescu. Avocatii au fost: Teodorescu Nicolae pentru Nicolae Ceausescu si Lucescu Constantin pentru Elena Ceausescu. Am spus avocati? Pardon, am gresit! Procurori stalinisti am vrut sa spun. Asta era cuvantul potrivit. Cei doi, spre deosebire de avocatii lotului Antonescu din 1946, au incalcat orice principii ale profesiunii de avocat, care te obliga sa depui toate diligentele in favoarea clientului tau, si cel mai elementar drept: dreptul la aparare. Pledoaria lor ne amintea de procesele staliniste din anii 30. Procesul a fost de fapt o mascarada care a incalcat flagrant drepturile omului. Capetele de acuzare pentru Nicolae si Elena Ceausescu au fost: genocid — peste 60.000 de victime; subminarea puterii de stat prin organizare de actiuni armate impotriva poporului si a puterii de stat; infractiunea de distrugere a bunurilor obstesti prin distrugerea si avarierea unor cladiri, explozii in orașe; subminarea economiei nationale; incercarea de a fugi din tara pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari, depuse in banci straine. Nici o dovada nu s-a adus pentru aceste afirmatii, nici macar azi. Inculpatii Nicolae Ceausescu si Elena Ceausescu au fost condamnati la moarte si confiscarea averii (care avere? averea cui?). Sentinta a ramas definitiva si a fost executata IN ACEEASI ZI!!!!! Deci fara nici o cale de atac!!!!!!!!!! ESTE STRIGATOR LA CER!!!!!
CONCLUZII
Mi-am propus sa fac o paralela intre procesul Antonescu si procesul Ceausescu. Sper sa fi reusit sa arat diferenta intre cele doua procese..Daca totusi din text nu s-au desprins voi puncta aici cateva aspecte esentiale:
Maresalul Ion Antonescu, a fost desigur condamnat pe nedrept, de un Tribunal al Poporului (de inspiratie moscovita si partinitor, desigur), dar LEGAL CONSTITUIT, potrivit Legii 312/1945, pentru niste fapte imaginare sau exagerate. Dar A AVUT POSIBILITATEA sa se apere, sa fie aparat, sa se exprime in fata instantei, sa lase posteritatii punctul sau de vedere. Actul de acuzare i-a fost comunicat, prin avocat, putand sa se apere. A avut ultimul cuvant. S-au depus si concluzii scrise. A avut termen de recurs legal de 15 zile, exercitand prin avocatul Stoika aceasta cale de atac. Executarea sa, in fond o infamie, a avut meritul (daca putem sa-i zicem asa) de-a fi efectuata conform legii, cu respectarea tuturor drepturilor condamnatilor la moarte (legate de ultima dorinta, de legarea sau nelegarea la ochi sau de pozitia fata de plutonul de executie). De asemenea, plutonul a efectuat focul (comandat chiar de condamnatul Maresal Ion Antonescu) regulamentar.
In schimb, fostul presedinte Ceausescu si sotia sa au fost de asemenea condamnati pe nedrept, dar de un Tribunal Militar Extraordinar ILEGAL CONSTITUIT (printr-un Decret al CFSN semnat in calitate de presedinte de...Ion Iliescu, acesta NEINDEPLIND CALITATEA DE PRESEDINTE LA ACEA DATA!!!!). Acel decret este din start NUL SI NEAVENIT! Sotii Ceausescu NU AU AVUT POSIBILITATEA sa se apere, actul de acuzare nefiindu-le comunicat, nefiind nici macar probat (afirmatia "Nu raspund la nici o intrebare" a fost facuta de Ceausescu dupa ce acesta si-a dat seama de mascarada) NICI SA FIE APARATI, cei doi avocati, Lucescu si Teodorescu fiind mai porniti contra lor decat insusi procurorul Dan Voinea. Nu a avut ultimul cuvant. Nu i s-a respectat dreptul si termenul de recurs. Executia, condusa de generalul Victor Athanasie Stanculescu, a avut loc in cel mai barbar mod posibil, nerespectandu-se nici o regula privind condamnatii la moarte si privind modul de desfasurare a executiei propriu-zise. In plus, data aleasa este o blasfemie...Craciunul...Dar evreii Saul Bruckner (Silviu Brucan) si Peter Neulander (Petre Roman) nu aveau aceasta sarbatoare fiind mozaici. Nici tovarasii atei Ion Iliescu sau Nicolae Militaru. Probabil si Stănculescu o fi fost ateu, cine știe?
Cu toate deosebirile, cele două procese mai au un punct comun, in afară de sentința de condamnare la moarte: familia Brucan. Soția lui Silviu Brucan (Saul Bruckner), Alexandra Sidorovici, a fost procuror în Procesul Antonescu, solicitand condamnarea sa la moarte. Silviu Brucan a fost foarte activ în luarea deciziei de ucidere a soților Ceaușescu.
Iata deci, de ce suntem unde suntem.. Niciodata greselile trecutului nu raman nepedepsite de Dumnezeu. Astfel de erori vor ramane mereu o pata pe obrazul nostru...pe care nu o vor spala multe generatii de acum incolo....
Cautati pe youtube "Istoria Romaniei partea 15 - Holocaust" ca sa vedeti minciunile propagandei anti-romanesti demascate.
RăspundețiȘtergere