Sanctificarea la romani

 Cu ocazia acestor Sarbatori si cu multe alte ocazii vedem la televizor imbulzeala din jurul Sfintelor Moaste ale nu-stiu-carui sfant. Exista probabil o credinta puternica a celor care se imbulzesc sa atinga racla cu respectivele oseminte ca acest gest aparent banal le va rezolva toate problemele cotidiene, fara a mai fi nevoie de interventia lor. Ceea ce, desigur, e o mare greseala. Acest lucru nu se poate intampla. Desigur, Dumnezeu exista. El actioneaza asupra noastra, a muritorilor de rand, prin niste cai doar de El stiute, fara ca noi sa constientizam pe moment. Insa, nimic nu se poate intampla fara efortul expres al celui care doreste ceva pentru sine sau pentru altii. Aceasta isterie in jurul acelor moaste este o greseala si in alt sens. Haideti sa ne gandim logic: Poti fi convins ca in interiorul acelei racle sunt intr-adevar moastele sfantului? Daca sunt niste oase oarecare? Sau doar niste imitatii? Tehnica moderna poate face orice. Practic, omul devine o victima a propriei sale manipulari, sanctificand, poate nejustificat, anumite lucruri.

Asta nici nu ar fi cea mai mare problema a isteriei sanctificarii la romani...Mai exista chestiuni si mai grave. Deunazi, s-a aratat la TV o anume biserica ctitorita de fratii Ioan si Viorel Micula, doi dintre "afaceristii" asa-zisului nostru capitalism. Ctitorirea nu ar fi o problema, desigur. Problema este aparitia chipurilor celor doi frati printre sfinti, inconjurate si de aura specifica acestora. Acest lucru nu il pot intelege defel. Fratii Micula sunt doi oameni cu pacate destule, ca si noi, ceilalti. Poate chiar mai multe. Nu pot fi, in nici un caz catalogati drept sfinti, doar pentru ca au ctitorit una sau mai multe biserici. Tot acelasi lucru il pot spune si despre Gigi Becali, infatisat ca sfant intr-una din bisericile ctitorite de el. Si el este un om ca toti oamenii, cu bune si rele. Dar in nici un caz sfant.

Nu pot sa fiu de acord nici macar cu introducerea in calendarul Bisericii Ortodoxe Romane a Sfantului Stefan cel Mare, pe data de 2 iulie (ziua mortii marelui domnitor, in anul 1504). In calendarul ortodox mai exista un Sfant Stefan, celebrat pe 27 decembrie. Acela a fost intr-adevar un mucenic, fiind omorat prin lapidare (cu pietre) pentru ca era crestin. Dar marele nostru voievod nu poate fi considerat sfant. Chiar daca a ctitorit biserici, el nu a dus viata de sfant. A omorat oameni in razboaie, a avut mai multe neveste...Deci in nici un caz nu a dus viata de sfant...Nici nu a murit pentru crestinatate, cum a facut de pilda, Constantin Brancoveanu si cei 4 copii ai sai in anul 1714. Atunci, turcii le-au promis viata daca accepta sa treaca la religia musulmana. Refuzand, au fost decapitati la Istanbul, pe data de 15 august 1714. Constantin Brancoveanu si fiii sai, alaturi de sfetnicul domnitorului, Ianache Vacarescu, sunt venerati de Biserica Ortodoxa Romana sub denumirea de Sfintii Mucenici Brancoveni, pe data de 16 august, deoarece pe 15 august este Adormirea Maicii Domnului (Sfanta Maria Mare). Ridicarea acestor persoane la rangul de sfinti este normala, deoarece acestia si-au dat viata pentru crestinatate, chiar daca nu au dus o viata de sfinti, participand la razboaie, avand familii, etc.

Haideti sa vedem ce inseamna un sfant. Un sfant este acea persoana care duce o viata de ascet, dedicata totalmente Divinitatii si preceptelor religioase. Un sfant mai poate insemna o persoana care isi jertfeste viata pentru religia crestina. Aceste criterii sunt indeplinite, cumulativ sau alternativ, de Sfantul Gheorghe, Sfantul Dimitrie, de Constantin Brancoveanu, de Papa Ioan Paul al-II-lea, etc. dar in nici un caz de Stefan cel Mare, de Gigi Becali sau de fratii Micula. Iata de ce, dragi romani, ar trebui sa analizam foarte atent inainte de-a sanctifica pe cineva. Pentru ca riscam sa transformam totul in derizoriu.

Suflet gol

Am un suflet mare, gol
Ce ma chinuie mereu,
Ma intreb, privind in gol
Daca exista Dumnezeu!

Doamne daca Tu existi,
De ce esti asa nedrept?
De ce unii sunt tot tristi?
Este acest lucru corect?

Este bine ca un om,
Sa fie singur mereu
Altul sa fie iubit
Si tratat ca si un zeu?

Nu e bine, nu, deloc!
Si totusi este asa
Ce sa fac, ca nu am loc
E luat de altcineva.

Nu stiu ce sa fac acum
Sa continuu si sa sper,
Sau sa-mi vad singur de-un drum
Care duce nicaieri...

Etapele Unirii Romaniei

 Am auzit multa lume vorbind despre 1 Decembrie ca fiind ziua Marii Uniri. Si au dreptate, dar doar partial. Deoarece 1 Decembrie semnifica Unirea Transilvaniei, Crisanei, Banatului si Maramuresului cu Romania, hotarare adoptata prin Declaratia de la Alba-Iulia in fata a 100.000 de oameni, de catre 1.228 de delegati din toate regiunile respective si din toate paturile sociale. Dar aceasta este doar "cireasa de pe tort", deoarece actul politic care a dus, pana la urma, la faurirea Romaniei Mari are 6 etape, socotind de la 1859 pana la 1918. Anterior, au mai existat tentative de unire (unirea triburilor trace sub Burebista si, in proportii mai reduse sub Decebal si Unirea celor trei Tari Romane din 1600 efectuata de Mihai Viteazul, care a durat insa un singur an, pana la uciderea miseleasca a domnitorului), dar acestea nu au durat...

Prima etapa

Prima etapa a Unirii s-a consumat in anul 1859, cand pe data de 24 ianuarie/5 februarie 1859 Adunarea Ad-hoc din Tara Romaneasca alege domn pe Alexandru Ioan Cuza, care fusese ales si in Moldova la data de 5/17 ianuarie 1859. Astfel s-a consemnat Unirea Tarii Romanesti cu Moldova, eveniment care se celebreaza in mod gresit pe 24 ianuarie. El ar trebui celebrat pe 5 februarie, deoarece 24 ianuarie era data din calendarul vechi, cel iulian. Or, la noi in tara este valabil calendarul nou, gregorian, din data de 1 octombrie 1924, care a devenit astfel 14 octombrie. Deci acesta este evenimentul numit de catre toata lumea "Mica Unire", eveniment care a format Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti, denumite mai tarziu Romania.

A doua etapa

A doua etapa a Unirii se consuma in anul 1878 cand, in urma Tratatului de Pace de la San Stefano (martie 1878) si Congresului de la Berlin (13 iunie - 13 iulie 1878), care au pus capat Razboiului ruso-turc (1877 - 1878), Romania este recunoscuta ca stat independent de Poarta Otomana, independenta cucerita in urma razboiului din 1877-1878 si primeste Dobrogea, vechi teritoriu romanesc aflat in cadrul Imperiului Otoman din anul 1417. In acelasi timp, Romania este nevoita sa cedeze Rusiei tariste cele trei judete din S Bararabiei (Cahul, Ismail si Bolgrad), judete redate Moldovei in anul 1856, prin Tratatul de Pace de la Paris, survenit in urma Razboiului Crimeii (1853 - 1856). Reamintim ca Basarabia se afla sub dominatie tarista inca din 1812. Deci, in 1878, Romania recapata Dobrogea si Delta Dunarii, castigand astfel iesire la mare, lucru foarte important mai ales din perspectiva economica.

A treia etapa

A treia etapa a Unirii este momentul 1913. In acest an, in urma Tratatului de Pace de la Bucuresti, care pune capat celor doua razboaie balcanice (1912 - 1913). Nu voi discuta acum despre Razboaiele Balcanice, urmand sa revin intr-un articol urmator. Dar, legat de Romania, merita mentionat ca tara noastra a recastigat Dobrogea de Sud (Cadrilaterul) datorita contributiei sale in cel de-al doilea razboi balcanic. Ea a participat decisiv la infrangerea Bulgariei, care visa sa refaca, cel putin partial, Taratul bulgaro-vlah din epoca preotomana, condus de dinastia romaneasca a Asanestilor (Mentionam ca Bulgaria a devenit provincie otomana inca din 1396). Astfel, un alt teritoriu romanesc se uneste cu Patria Mama: Cadrilaterul, cu cele doua judete ale sale, Durostor si Caliacra. Acolo se afla si Balcicul Reginei Maria... Acest teritoriu nu mai face azi parte din Romania, fiind cedat Bulgariei in 1940, prin Tratatul de la Craiova (7 septembrie).

A patra etapa

Etapa a patra este prima din gloriosul an 1918. Este vorba de Unirea Basarabiei cu Romania, fapt petrecut la data de 27 martie/9 aprilie 1918. Si aceasta Unire se celebreaza gresit pe 27 martie, data reala fiind 9 aprilie, dupa calendarul actual, gregorian. Basarabia a fost provincie a Imperiului Tarist inca din anul 1812. In urma Revolutiei bolsevice ruse din 25 octombrie/7 noiembrie 1917, datorita anarhiei care a cuprins intreg Imperiul, pe teritoriul fostei Gubernii Basarabia se va proclama Republica Democratica Moldoveneasca (2 decembrie 1917). Aceasta isi proclama independenta in ianuarie 1918, sub presedintia lui Ion Inculet. In 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Tarii, organul conducator al Republicii voteaza, cu 87 de voturi pentru, 3 impotriva si 36 de abtineri, unirea Basarabiei "cu mama sa Romania". Astfel, dupa 106 ani de stapanire tarista, Basarabia intra din nou in componenta Romaniei...doar pentru 22 de ani, fiind pierduta din nou in 28 iunie 1940, in urma ultimatumului sovietic. Azi, Basarabia nu mai face parte din Romania, o mare parte a ei fiind Republica Moldova, iar S Basarabiei fiind parte a Ucrainei.

A cincea etapa

Urmatoarea etapa in faurirea Romaniei Mari este Unirea Bucovinei cu Romania. Acest eveniment a avut loc pe data de 15/28 noiembrie 1918. Bucovina, vechi teritoriu romanesc, face parte din Imperiul Habsburgic din anul 1775. In anul 1867, odata cu instaurarea dualismului austro-ungar, Bucovina va face parte din Austria. Numele provinciei este dat de catre austrieci, datorita densitatii padurilor de fagi din aceasta zona. In 15/28 nov. Consiliul National al Bucovinei, sub conducerea lui Iancu Flondor hotaraste in unanimitate Unirea Bucovinei cu Patria Muma.  Trupele romane intra apoi in Bucovina, consfintind actul si zadarnicind planurile ucrainenilor bolsevici de-a alipi provincia Galitiei. Astfel revine la Romania un vechi teritoriu romanesc care a cunoscut vreme de 143 de ani stapanirea straina. Astazi, doar S Bucovinei face parte din Romania, partea de N impreuna cu tinutul Herta, incorporate in 28 iunie 1940 in U.R.S.S. fiind azi parte a Ucrainei.

A sasea etapa

 A sasea etapa, "cireasa de pe tort" a fost Unirea Transilvaniei cu Romania. Transilvania a fost mereu inima poporului roman, o citadela a romanismului, care a gazduit prima capitala a statului unitar dac (Sarmisegetusa) si prima capitala a unei "Dacii" reunite sub Mihai Voda Viteazul la 1600 (Alba Iulia). Acest fapt a fost posibil datorita crizei Imperiului Austro-Ungar pe fondul dreptului la autodeterminarea popoarelor proclamat de presedintele americam Woodrow Wilson. In acest context in 3 noiembrie 1918 se infiinteaza Consiliul National Roman din membrii Partidului National Roman in frunte cu Iuliu Maniu si din romanii din cadrul Partidului Social-Democrat (P.S.D.). Sediul acestui organism era la Arad. In dara de 13 noiembrie Ungaria semneaza armistitiul cu Antanta, prin care se lasa sub controlul Ungariei nordul si centrul Transilvaniei, iar Banatul sub control sarbesc. Astfel, Consiliul National Roman hotaraste convocarea unei Adunari Nationale la Alba Iulia pentru data de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, prin care sa se adopte o Declaratie prin care sa se proclame Unirea Transilvaniei, Crisanei, Banatului pana la Tisa si Dunare si Maramuresului cu Romania. Aceasta declaratie e adoptata de cei 1.228 de delegati in unanimitate, in fata a 100.000 de romani din toata tara. Aceste teritorii au fost incorporate Ungariei in 1867, la constituirea dualismului austro-ungar. Banatul fusese parte a a Austriei din 1718 dupa pacea de la Passarowitz pana la 1867.  De asemenea, in cazul Banatului, inainte de Adunarea de la Alba Iulia, a existat o tendinta de separatism prin proclamarea Republicii Banat in 31 octombrie 1918 de dr. Otto Roth. Republica trebuia sa fie autonoma in cadrul Ungariei. Republica e inabusita la 13 noiembrie 1918 prin intrarea fortelor sarbe, care ocupa intreaga provincie. Romanii din Banat resping ideea Republicii si infiinteaza un Comitet Militar Roman, in frunte cu dr. Aurel Cosma. Desi unirea Banatului cu Romania a fost proclamata la Alba Iulia, administratia romana se va instala doar din 3 august 1919, odata cu intrarea trupelor romane in Timisoara.  Banatul va fi ulterior impartit cu Serbia (1919), fara nici un temei istoric... Serbia dorea un hinterland pentru capitala sa, Belgrad, revendicand si existenta a 200.000 de sarbi la nord de Dunare. Astfel, Banatul e impartit, 2/3 revenind Romaniei, iar 1/3 Regatului sarbo-croato-sloven (viitorul Regat al Iugoslaviei). De asemenea, prin Tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920, Romania pierde in favoarea Ungariei teritoriul de la Tisa pana la granita actuala (15 km V de Oradea). Deci noi avem dreptul sa ne plangem de nedreptatea Trianonului, nu ungurii. Astazi, Ardealul si Banatul fac parte din Romania in granitele recunoscute in 1919 - 1920 prin Conferinta de pace de la Paris, care urmeaza Primului Razboi Mondial (1914 - 1918). In 30 august 1940, prin cel de al doilea Diktat de la Viena, NV Ardealului a fost incorporat Ungariei horthyste, insa dupa cel de al doilea razboi mondial a revenit Romaniei, granitele actuale ale tarii noastre fiind recunoscute de Conferinta de Pace de la Paris (1946 - 1947), care urmeaza Celui de-al Doilea Razboi Mondial (1939 - 1945). Romania a mai pierdut un teritoriu in favoarea U.R.S.S., Insula Serpilor, din Marea Neagra, important punct strategic cedat "Marelui Prieten Sovietic" de catre regimul comunist al R.P. Romane in anul 1948. 

Acestea au fost etapele castigurilor si pierderilor teritoriale suferite de tara noastra din 1859 pana azi. Unirea a fost un proces care a necesitat multe sacrificii materiale si umane...Pacat ca nu am reusit sa pastram tara asa cum era la 1918...Cine e de vina? Politicienii? Nu doar ei...Ci noi toti impreuna.

 

The freedom of speech, the freedom of the press - fundamental human rights in a democratic society

These are two of the most important human rights a democracy can guarantee. Imagine what it would be if we didn't have the right to freely express our thoughts, our opinions...if we didn't have the right, the possibility to read a free and objective press...We don't have to imagine...As Romanians, we had some experiences of that kind, during King Carol the IInd's regime during the late thirties nad, of course, during the communist regime that dominated the country for 42 years....Other European countries had similar experiences, too. Of course, other former communist countries such as: Hungary, Poland, Czechoslovakia, East Germany, and so on. There also were some non-communist countries which had dictatorial regimes in the 20s and 30s such as: Germany, Italy, Spain Portugal, e.g.

  

How did these rights appear in history? The idea appeared during the 1789 French Revolution. The purpose of that Revolution, which ended on the 14th of July 1789, when the famous and feared prison Bastille was stormed by the angry mob, was to overthrow the absolutist regime, which was based on privilegies and social inequity. They wanted to build a society where all men could be equal to the law. And the managed that. The first Constitution which states all those principles is the American Constitution, which was adopted during the year of the French Revolution, in 1789. Of course, it is deeply inspired by the French Revolution and by its demands. According to those principles, every man should have the right to express his opinion, irrespective of his social rank.

Why are these two rights the foundation of democracy itself? Because a democratic system can't exist without them. No country can proclaim itself a democratic country without guaranteeing a free press to its citizens...The press is also called "the guarding dog of democracy". No democratic country forbids the liberty of speech, the liberty of saying what's right and what's wrong in their country.

Unfortunately, there are some countries where these rights are prohibited. We have North Korea, Cuba. We also had Iraq, Afghanistan, Egypt, e.g. Even if we live in the twenty-first century, we still have some isolated cases of dictatorial regimes. Let's hope it will end some day...Then and only then, the dream of the French revolutionaries, the dream of a fair society all over the world will be fulfilled. Until then...Let's just wait and see what the future holds.

La moartea lui Carol I

Un 10 mai '66 fu
Atunci cand a venit solia:
Hai, paraseste-ti tara tu,
Si pleac-urgent spre Romania!

Un domn german? Este un vis!
Pentru o tara de la margini
Haideti s-o facem paradis,
Sa ne-achitam bine de sarcini!

Tanarul domn veni atunci
Sa duca la sfarsit domnia,
Care ti-e tara, printule?
Tara mi-e una: Romania!

Germania e mama mea,
Dar Romania e a doua mama
Eu le iubesc la fel, si-as vrea,
In foc sa sar, atuncea cand ma cheama.

Elisabeta, draga mea,
Ce Carmen Sylva esti, ducesa!
Vei fi romanca, dulcea mea,
Vei fi o mare poetesa!

Castelul Peles, dragii mei,
Ce l-am cladit ca amintire
Va fi al tarii, pui de zmei!
Care mi-a oferit iubire...

Si care atunci m-a adoptat,
De parca-as fi roman de fel,
Iara eu i-am dezvoltat
Si i-am salvat din tunel.

Cand marele razboi sosi,
Eu am avut dilema mare...
De partea cui putea-voi fi
Si sa ascult a cui chemare?

A mamei, cel de al-II-lea Reich,
Sau a Romaniei jale?
Am stat in noapte, si-am gandit:
Nu mai este-a treia cale?

Eu m-am gandit: Germania
Era a mea de suflet cale!
Insa Consiliul nu cadra,
Cu gandul Majestatii Sale.

El a decis altfel atunci
La '914 vara.
Sa fim neutri! Caci a vrut
Natiunea sa-si uneasca tara

Cand o veni momentul bun,
Intra-vom si noi in razboi!
De partea cui? Nu pot sa spun!
Dar nu vom da nici inapoi!

Dar iata, moartea tot veni
Si il lua cu ea pe rege...
Cu tara, oare ce va fi?
Acum doar praful se v-alege?

Aceasta nu va putea fi,
Nici spusa, nici macar gandita!
Nepotul Ferdinand sosi,
Sa ia domnia astfel plamadita!

Batranul rege astfel se duse...
Si spuse, cat avea inca putere:
Eu plec, adio dragii mei...
Sau, mai corect: La revedere!

O, Romania tara mea!
Eu te-am simtit ca pe o mama,
Copilul tau te va veghea
De aici din cer, sa nu ai teama!

La Curtea de-Arges curajosul domn
Isi doarme cea de veci odihna,
Hai sa plecam, tinere om
Si sa-l lasam sa doarma-n tihna!

Despre importanta votului

Datorita faptului ca se apropie alegerile, m-am decis sa scriu astazi despre importanta actiunii de-a vota. De fiecare data cand avem alegeri, ne confruntam cu o problema pe cat de constanta, pe atat de deranjanta: absenteismul masiv de la vot.

 Oare care ar fi cauzele acestui absenteism? Oamenii sunt deja satui de clasa politica actuala, lamuriti fiind de "performantele" acesteia, sau, pur si simplu  crasa indiferenta fata de realitatile din jur.

 Haideti sa vedem acum cateva aspecte ale votului. In primul rand, dreptul romanesc, prin Legea sa fundamentala, si anume Constitutia din 1991 republicata in 2003 prevede DREPTUL de a vota. Nu voi intra aici in alte amanunte juridice, asta nefiind scopul articolului de fata. Toate Constitutiile Romaniei au stabilit doar dreptul de a vota, chiar daca in comunism sau in dictatura regala carlista el era pur teoretic, deoarece era de fapt o obligatie, pentru a confirma candidatii partidului comunist sau a Frontului Renasterii Nationale partid infiintat si condus de Carol II, partid unic in timpul dictaturii carliste (1938 - 1940). Exista tari, ca de ex. Belgia, Australia, Costa Rica, Egipt, Fiji, etc. ale caror Constitutii prevad OBLIGATIA de-a vota. Ce inseamna asta? Inseamna ca in aceste tari exista niste practici institutionale care duc la amendarea cetatenilor in caz de absenta de la vot. In Belgia de exemplu, amenda pentru contraventia de neparticipare la vot (in caz ca nu ai scuza valabila) este de 25 - 50 Euro pentru prima oara si de 125 Euro pentru recidiva. De asemenea, o persoana care a absentat de la vot de 4 ori in 15 ani poate primi sanctiuni administrative precum eliminarea de pe listele electorale timp de 10 ani sau nu va putea primi nici o nominalizare, promotie sau distinctie din partea autoritatilor publice.

 In Australia, amenda in caz de absenta este foarte scazuta iar neparticiparea la vot este usor de justificat. Cu toate acestea, masura de vot obligatoriu determina o rata de participare la fel de ridicata ca si in tari în care sanctiunile sunt mai dure. Din 1925, anul cand a fost introdus votul obligatoriu in Australia, rata neparticiparii la vot a fost redusa cu 80%.

Poate asta ar fi o solutie si in Romania: introducerea votului obligatoriu pentru a reduce absenteismul. Dar desigur, sanctiunile sa fie reale, sa se aplice, iar scuzele sa fie bine definite de lege, sa nu fie o obligativitate pur teoretica, cum avem in Argentina, Brazilia sau Grecia unde nu exista sanctiuni sau ele nu se aplica.

Acum haideti sa vedem de ce e important votul. Votul exista inca din antichitate, fiind cunoscut chiar si in democratia antica ateniana, prima din lume (democratie - demos = popor si kratos = putere). Asta inseamna ca  puterea provine de la cetateni, de la popor, iar cei care conduc poporul emana din randul sau si sunt in functie in urma vointei sale. Opusul democratiei este autocratia (auto = insusi, kratos = putere). Adica puterea emana de la un singur individ, care o exercita dupa bunul sau plac.

De asemenea. votul este cunoscut si in perioada Republicii (res publicae = lucrurile publice) romane, cand cetatenii isi alegeau Senatul. Deci iata cat este de vechi...

Prin vot fiecare cetatean isi exprima o optiune dintre candidatii sau partidele de pe lista. De asemenea, se poate anula votul, fie stampilandu-i pe toti (ceea ce ar insemna ca esti de acord cu toti si nu stii pe care sa-l alegi), fie taindu-i pe toti de pe lista (ceea ce inseamna ca nu esti de acord cu niciunul). In nici un caz nu e o solutie sa stai acasa daca nu poti vota pe nimeni. Si taiatul de pe lista este...o optiune care trebuie exprimata...Altfel, nu ai nici un drept sa te plangi in urmatorii 4 ani, daca nu ai facut nimic pentru a-ti face vocea auzita. 

Deci dragii mei cititori, in concluzie, VOTATI! Numai astfel va veti putea face vocea auzita!

E noapte

Peste satul zgribulit,
Se-asterne frica. Sunt doar soapte
Este-ntuneric? Ce-a venit?
E noapte.

Copiii merg in pat acum,
In camera se-aud doar soapte,
Mergeti si va culcati, va spun!
E noapte.

Latratul cainilor prezent.
Pe strada nimeni - ci doar soapte.
Caci vantul nu era absent
E noapte.

Si luna vesel stralucea.
Sub cerul instelat, doar soapte.
Si nici un nor nu o umbrea,
E noapte.

Despre "U"

Cu inima alb-neagra plangem,
Si tristi suntem pentru ca "U"
Este furata sistematic
De talhari ca Walteru'.

Vedem cum "U" al nostru pica
Si ne-ntrebam: Unde-am gresit,
De-al nostru club vechi si de suflet
Atatea rele-a patimit.

Sambata vine meciul mare,
Pentru noi, Uisti sadea
Dorim sa batem frana! Oare
Fotbalistii vor putea?

Tot ce putem spera acuma,
E un spectacol pe stadion
Facut de galeria noastra,
Si de echipa pe gazon.

Sa joace ca si cum acuma
Ar fi finalul vietii lor,
Acesta ar putea fi startul
Unui falnic viitor.

Sper ca Walter, Limoniu
Si AMP ul Cap de Mop
Sa devina o amintire
Buna de-aruncat in foc!

Pentru femei

Doresc sa nu mai fiu doar prieten,
Si sa fiu si eu cautat
Eu am nevoie de iubire
Ca doar sunt si eu barbat.

M-am saturat sa-i vad pe altii,
Cum au parte de tot ce vor
Pe cand eu stau si plang amarnic,
Si urlu dupa ajutor.

Dar nimeni nu-mi vede durerea
Iar unii chiar se veselesc
Cand sufletu-mi se ofileste,
Si de tristete-ncaruntesc.

Nu mai pot fi solitarul
Ce-am fost multi ani pana acum,
Vreau si eu sa impart amarul
Vietii cu un suflet bun.

Vreau sa fiu si eu strans in brate,
Si sarutat cu drag si dor,
Oare-as putea avea sperante
De fericire-n viitor?

Marea Schisma (1054)

 Astazi voi scrie despre un subiect foarte important din istoria Bisericii noastre crestine, un moment istoric: Marea Schisma din 1054, in urma careia, dintr-o singura religie crestina, rezulta doua: Religia crestina latina (apuseana) - catolica si religia crestina greaca (rasariteana) - ortodoxa. Cum s-a ajuns la aceasta stare de lucruri? Doar Iisus Hristos insusi a spus: "Biserica Mea e una". Cum de s-a ajuns la doua si - ulterior - la cateva mii de biserici crestine? Acest articol va incerca sa raspunda la cateva din aceste intrebari.

  Marea Schisma a avut loc, dupa cum am spus in anul 1054, insa tensiunile dintre Apusul latin si Rasaritul grec datau de mai multa vreme. La aceasta stare de fapt a contribuit si pierderea unitatii Imperiului Roman in anul 395, cand imparatul Teodosie a impartit Imperiul in doua: Imperiul Roman de Apus, condus de Arcadius, unul dintre fiii sai, cu capitala la Ravenna si Imperiul Roman de Rasarit, sub conducerea lui Honorius (celalalt fiu), cu capitala la Constantinopol. Sub loviturile triburilor germanice, Imperiul de Apus va cadea in anul 476. Cel de Rasarit se va greciza treptat, devenind Imperiul Bizantin. El va mai rezista timp de aproape 1000 de ani, pana in anul 1453, cand sultanul otoman Mehmet II Fatih (lb. rom. Mahomed II Cuceritorul) a cucerit Constantinopolul. Astfel, unitatea lumii romane si, deci, a lumii crestine - crestinismul fiind religie tolerata in Imperiul Roman inca din anul 313, prin Edictul de la Mediolanum (Milano) dat de imparatul Constantin cel Mare - va suferi foarte mult, aparand diferentele intre latini si greci, atat lingvistice, cat si din punct de vedere al interpretarii religiei. Alte cauze importante ale Schismei sunt disputele dintre factiunea rasariteana si cea apuseana legata de inserarea clauzei Filioque in Crezul de la Niceea. Acea clauza se refera la purcederea Sfantului Duh din Dumnezeu Tatal si din Dumnezeu Fiul (parerea apusului viitor catolic) in timp ce rasaritenii  considera ca Sfantul Duh purcede doar din Dumnezeu Tatal.

O alta diferenta este cea a recunoasterii autoritatii papale, rasaritenii refuzand sa se supuna acesteia, solicitand ca si alti patriarhi sa aiba un rol mai important (patriarhul de la Constantinopol, papa de la Alexandria sau patriarhul Ierusalimului). Apusenii sustin ca papa de la Roma este deasupra celorlalti deoarece este continuatorul Sfantului Petru, considerat primul papa, primul lider al religiei crestine dupa moartea lui Hristos. El a fost primul episcop al Romei, numele de papa venind mai tarziu din limba italiana (papa inseamna tata, parinte). Deci papa este tatal spiritual al credinciosilor. Rasaritenii sustin ca si ceilalti patriarhi (Papa de la Alexandria si Patriarhul de la  Constantinopol) au un rol la fel de important. Papa de la Alexandria este liderul Bisericii Ortodoxe Copte (o Biserica cu credinciosi in Egipt, Etiopia, Eritreea, etc.), iar Patriarhul de la Constantinopol este actualmente liderul Bisericii Ortodoxe Rasaritene. Este o functie simbolica, deoarece acesta este doar "Primus inter pares" (Primul intre egali), neavand autoritate fata de Bisericile ortodoxe, ele fiind autocefale.

O alta diferenta importanta intre cele doua Biserici este starea civila a preotilor: la Biserica apuseana fiind obligatoriu celibatul acestora, pe cand la cea rasariteana putand fi si casatoriti.

Separarea celor doua biserici a avut loc in timpul pontificatului papei Leon al IX lea (1049 - 1054) in timp ce la Constantinopol patriarhul era Mihai I Cerularie (1043 - 1058). Ea nu a fost reparata pana astazi, diferentele fiind prea adanci...

Dupa cum se stie, poporul roman a optat pentru reigia ortodoxa. Dupa parerea mea, este una din cele mai mari greseli din istorie. In primul rand, poporul roman, fiind de origine traca, deci rude cu latinii in marea familie indo-europeana, ar fi trebuit sa opteze pentru crestinismul de rit latin, adica pentru religia catolica. Ar fi fost avantaj si din punct de vedere al perceptiei publice...Am fi fost considerati occidentali, am fi avut o alta imagine...Polonia si Cehia au avut numai de castgat cand au ales catolicismul...La fel si Croatia, Slovacia sau Slovenia...Desi state slave, au ales catolicismul. Aceasta eroare a fost partial reparata prin aparitia Bisericii Romane Unite (greco-catolice) in secolul XVIII. Greco-catolicii mai sunt numiti catolici de rit rasaritean. Au traditii ortodoxe, insa il accepta pe papa de la Roma ca sef spiritual, fiind recunoscuti ca si catolici.

Cam aceasta este istoria Marii Schisme din 1054, care a rupt religia crestina in doua parti: ortodoxa (rasariteana) si catolica (apuseana). Din pacate, aceasta ruptura nu s-a vindecat nici pana azi, ba chiar s-a agravat prin ruperea religiilor protestante din catolicism (luteranism, calvinism, etc.) Daca se va reface unitatea crestinismului? Nu stiu. Dar sper... E singura solutie pentru o religie crestina puternica. Cine ar trebui sa fie liderul ei? Unul singur. Papa de la Roma.

The terrorism - an intolerable flagella

Is terrorism a problem of the XXIst century? The answer is, clearly: YES. Why? Because it is a danger for thw Western civilization... And for our level of development. Of course, I was talking about the Islamic terrorism, the most dangerous of all.

What is the purpose of these people? Their purpose is to destroy the Western civilization, the Christian values and everything related to them...or, to conquer the Christian countries in order to make them part of the Muslim world. This is a way of destroying a civilization, too. So, in conclusion, they have only one purpose: to destroy us as a civilization.

 Why would they do that? Honestly, I don't know. I don't understand their reason. Maybe they are envious of what we have created so far...Maybe it is an old idea of all civilizations...the desire to dominate the world. Whatever this reason might be, this purpose doesn't fit the spirit of the XXIst century. These days, people accept the cultural diversity. This diversity makes our world more interesting. Of course, we should tolerate all the cultures, because every culture has its role on Earth...And the right to live among us.

Why don't they, the Arabs, have the same opinions? Because they live in the spirit of the XV th century. They actually are in the XV th century, according to their calendar. But this is not an excuse for them...and for anyone like them. They want to be tolerated in this world...But first, they must learn themselves how to tolerate the others. There is room for everyone on our planet...Why can't we tolerate each other? Why does terrorism have to exist? It is a flagella...These are some unanswered questions. Maybe the answer will be found some day. One answer is sure. The tolerance has its own limits...And the terrorism is beyond them. Not only the Arabic terrorism. But all the organizations which promote the terrorism. This is how we can get rid of this flagella. This is how we can have a healthy world.

Imperiul Macedonean

Da...Astazi voi scrie despre una dintre cele mai fascinante constructii ale antichitatii...Imperiul Macedonean. Este prima incercare de stat mondial, prima incercare de globalizare, prima incercare de impunere a unei limbi ca "lingua franca" (limba greaca). Inainte de-a analiza cum s-a ajuns la aceasta constructie politica, haideti sa vedem cine erau macedonenii si unde traiau ei.

Macedonia era un stat trac, in nordul Greciei. De fapt, erau niste triburi trace, ca si atatea altele in Balcani si in spatiul vechii Dacii. Herodot, marele istoric grec, spunea despre traci ca sunt "cei mai numerosi dupa inzi (indieni)". Desigur, marele istoric nu cunostea existenta Chinei, statul cel mai populat inca de pe atunci. China a fost cunoscuta mult mai tarziu de europeni, in secolul XIII, gratie calatoriilor lui Marco Polo. Macedonia este atestata documentar ca si stat inca din secoulul VII i. Hr. primul lor rege fiind Perdiccas I. Urmeaza o perioada de extindere sub urmasii lui Perdiccas (fiul sau Argaeus I, construind o capitala la Aegae) , dupa care statul intra in decadenta, fiind cucerit de Imperiul Persan, condus de Darius Hystaspes, imperiu in plina ascensiune. Independenta este recapatata sub regele Alexandru I (495 - 450 i. Hr.).

 Edificarea statului macedonean unificat se produce abia in timpul regelui Amyntas III (393 - 370 i. Hr.). Acesta are 3 fii, dintre care doi domnesc pentru o scurta perioada de timp, iar al treilea pune intr-adevar bazele a ceea ce se va numi in viitor "Imperiul Macedonian". Astfel, cei doi fii care domnesc putin sunt: Alexandru II si Perdiccas III. Urmasul lui Perdiccas, minor, a fost detronat de Filip II, cel de al treilea fiu al lui Amyntas, tatal lui Alexandru III (Macedon).

   Deci cum a ajuns Filip II la putere? Intai, a fost regent al nepotului sau, Amyntas IV, care era "nevarstnic" sau minor cum se zice in zilele noastre. Dup-aceea, detronandu-l, ajunge rege cu puteri depline. Filip va reorganiza armata macedoneana, si statul, pentru a-l face puternic si ofensiv. In timpul lui Filip, Macedonia devine un stat foarte asemanator cu orasele-state grecesti, deci un stat modern pentru acele timpuri. De asemenea, Macedonia devine un stat ofensiv, pus pe cuceriri, mai intai in Peninsula Greaca. Incepe cuceririle prin anexarea unor provincii care apartineau Epirului, negociaza abil cu alte triburi trace pentru muntii auriferi Pangaeus, aur cu ajutorul caruia va bate renumitii sai stateri de aur, filipii, care vor rivaliza cu bufnita ateniana sau cu daricii persani, fiind o moneda foarte puternica in epoca. Astfel, isi va reorganiza armata, adoptand asa-numita si temuta in epoca "falanga macedoneana", cea mai noua tehnica de lupta a epocii, cu care va surprinde atat el, cat si fiul sau Alexandru, care o va dezvolta ulterior. El va stabili capitala la Pella, dezvoltand orasul si construind numeroase edificii. Nobilimea va ocupa, in timpul domniei sale, posturi importante in administratie si armata, nemaiputandu-se ocupa cu intrigi. Acesta este si motivul pentru care i-a pus pe toti in slujba statului. De asemenea, Filip va incerca si va reusi in cele din urma subordonarea lumii grecesti. Dupa numeroase incursiuni ale lui Filip in teritoriile vecine, dupa invrajbirea statelor grecesti unul impotriva celuilalt ( se aplica aici principiul roman de mai tarziu Divide et impera!)), care au dus la desfiintarea Ligii maritime ateniene, prin "Razboiul aliatilor" (357 - 355 i. Hr.), se va ajunge la formarea unei Ligi elenice impotriva lui Filip, formata din principalele state grecesti. In anul 338 i. Hr. are loc batalia de la Cheroneea, o stralucita victorie a lui Filip impotriva grecilor, victorie inlesnita de cavaleria comandata de fiul sau Alexandru, viitorul rege. In anul 337 i. Hr. se va fonda Liga de la Corint, care cuprinde toate statele grecesti, cu exceptia Spartei. Ea va fi sub obladuirea lui Filip, care obtine astfel hegemonia asupra Greciei. El este recunoscut conducator (hegemon), promitand in schimb autonomia membrilor Ligii. Deci vicleanul Filip a obtinut ce de fapt si urmarise: stapanirea Greciei. Desigur, aceste evenimente au dus si la fondarea partidei antimacedonene, condusa de celebrul orator grec Demostene (384 - 322 i. Hr.), unul din cei mai mari oratori antici. Acesta, desi cu un defect grav de vorbire (era balbait) si cu o voce foarte slaba (pe care si-a intarit-o bagandu-si pietre in gura si vorbind in acest fel) si cu un tic nervos (isi misca continuu umarul drept) a reusit sa capteze atentia publicului vremii prin discursurile sale contra lui Filip II si a politicii acestuia(celebrele filipice). Filip II va fi asasinat in anul 336 i. Hr., in vechea capitala a Macedoniei, Aegae, pe cand se afla la nunta fiicei sale, Cleopatra cu Alexandru I al Epirului, de catre Pausanias de Orestis, care era una din cele sapte garzi de corp ale regelui.

Din acest moment, regele Macedoniei va deveni Alexandru III (Macedon), fiul de 20 de ani al lui Filip II si al Olimpiei. Deci, Alexandru era pe jumatate grec (dupa mama) si pe jumatate trac. Insa niciodata nu a vorbit perfect limba greaca, accentul fiindu-i mereu trac. La fel si fizionomia sa roscata era specifica mai degraba neamurilor trace decat grecilor. Deci iata cine ne este stramos! In nici un caz imparatul Traian, cum ne invata de sute de ani istoria...

Domneste intre anii 336 i. Hr. si 323 i. Hr., fiind considerat unul din cei mai straluciti comandanti ai Antichitatii, fiind pomenit in numeroase cantece si opere literare. Dupa preluarea domniei, isi asigura dominatia peste traci si iliri, dupa care inabusa rascoalele statelor grecesti (Teba, Atena, Pelopones). In anul 335 i. Hr. va distruge Teba, transformandu-i locuitorii in sclavi.

In anul 334 i.Hr. incepe marea campanie impotriva fostilor cuceritori de odinioara: persii. Aici, Alexandru poarta batalia de la Granicos (334 i. Hr.), in urma careia supune satrapiile persane din Asia Mica, cucerind inclusiv orasele grecesti din zona. Rasunatoare este cucerirea orasului Gordium din Asia Mica prin "taierea nodului gordian". Se spune ca in acel oras era un nod foarte complicat de dezlegat. Mai marii orasului i-au promis aceluia care-l va desface ca i se vor supune. Alexandru, nereusind sa-l desfaca, l-a taiat cu sabia dintr-o singura lovitura. In anul urmator, 333 i. Hr., prin batalia de la Issos, Alexandru il va invinge pe insusi regele Persiei Darius III. Urmeaza in anii urmatori (332 si 331 i. Hr.) subjugarea Siriei, Mesopotamiei si Egiptului (unde este intampinat ca si urmas al faraonilor, si fiu al lui Amon-Ra, zeul soarelui la egipteni). De asemenea, intemeiaza orasul Alexandria, in anul 332 i. Hr. In anul 331 i. Hr. dupa inabusirea unei revolte a spartanilor, prin batalia de la Megalopolis, Sparta se alatura Ligii de la Corint. Dupa batalia de la Gaugamela (331 i. Hr.) Darius fuge, iar Alexandru este proclamat rege al Persiei, intrand in Babilon si in Susa. Tezaurul persan este capturat. De asemenea, ca razbunare pentru distrugerea Acropolelui atenian in trecut, Persepolis, fosta capitala persana este distrusa in anul 330 i. Hr. Alexandru va pastra modul de organizare a Imperiului Persan (satrapiile), va adopta la curtea sa ceremoniile persane si vestimentatia adecvata, se va proclama urmas al dinastiei Ahemenizilor, se va casatori cu o principesa persana, Roxana, obligandu-si 10.000 de soldati sa se casatoreasca cu fete din regiunile cucerite. Astfel spera Alexandru ca cei din regiunile cucerite sa-l recunoasca. De asemenea, a permis functionarea tuturor cultelor religioase din provinciile cucerite. Intre anii 327 - 325 i. Hr. se desfasoara campania din India pentru a atinge granitele estice si sudice ale lumii cunoscute atunci. Dupa victoria de la Hydaspes (326 i. Hr.) impotriva regelui Poros, Alexandru cucereste NV Indiei, o razmerita a trupelor pe raul Hydaspes determinandu-l sa renunte la planurile sale de cucerire a intregi Indii. Alexandru se retrage la Babilon, care devine capitala a Imperiului sau  (vezi harta AICI)  (324 i. Hr.). Va face noi planuri de expansiune pana in Galia, Iberia, Cartagina, Italia (zone cucerite mai tarziu de un alt mare imperiu al antichitatii, Imp. Roman). De asemenea, pregateste o expeditie mare in Golful Persic, dand ordin santierelor navale sa construiasca o imensa flota. Dar...toate aceste planuri vor fi intrerupte de moartea sa, in anul 323 i. Hr. pe 13 iunie, la Babilon...Avea doar 33 de ani. Cauza mortii? Neclara...Unii zic ca a fost ucis de malarie, contractata in India. Altii cred in varianta otravirii. Altii...in varianta infestarii cu gripa aviara de la corbii foarte numerosi ai Babilonului. Cert e ca un tanar si stralucit comandant a murit prea devreme... Dupa moartea sa, Imperiul se destrama in state elenistice, conduse de diadohi (care erau fostii sai generali).

 Prin Imperiul sau, Alexandru Macedon a raspandit cultura si limba greaca in Orient, si prin intermediul numerosilor poeti si artisti care-l insoteau. Aceasta a devenit limba unitara (koine) a lumii cunoscute atunci. A realizat o uniune monetara, nerealizand insa una administrativa (a pastrat vechile forme de organizare in provinciile cucerite). A intemeiat peste 70 de Alexandrii (orase care ii purtau numele). De asemenea, a intemeiat si un oras Bucephala, dupa numele preaiubitului sau cal Bucephal. 

Intrebarea fireasca este: de ce nu a durat acest Imperiu dupa moartea sa? Foarte simplu. Imperiul s-a nascut foarte repede, in decursul a 13 ani. Nu exista o conceptie administrativa unitara. De asemenea, totul a fost facut strict prin forta, natiunile cucerite nefiind integrate intr-un sistem. Nu a existat un cult religios unitar. Alexandru a condus prin Uniune personala ( era rege al Persiei, faraon egiptean, rege al Macedoniei si hegemon grec ca si conducator al Ligii de la Corint). Acest lucru nu putea dura dupa moartea sa...

  Altfel au stat lucrurile in bine-organizatul Imperiu Roman de mai tarziu, care a impus latina ca limba unitara (lingua franca). Roma si-a construit imperiul in sute de ani, fiecare provincie era integrata sistemului roman, guvernata dupa acest sistem, romanii venind peste tot cu armata de functionari dupa ei. De aceea statul roman a fost atat de durabil. Concluzia e ca Alexandru a vrut sa faca ceea ce au facut pragmaticii romani mai tarziu...Dar abordarea problemei a fost prea romantica...Sau era prea devreme pentru omenire?...Cine stie? Cert este ca prin Imperiul Macedonean si apoi prin cel Roman s-a deschis si continuat un drum: cel al globalizarii...drum care continua si astazi, de data asta cu engleza pe post de lingua franca si cu S.U.A. in rolul principal. Unde va duce el? Dumnezeu stie...

Toamna...

Peste orasu-nfrigurat,
Vine ploaia, iata vine...
Toamna de nesuportat,
Imi provoaca doar suspine.

Stau la geam...privesc noroiul,
Provocat de ploaia grea
Si m-apuca brusc tristetea,
C-a venit toamna sadea.

Zilele calde de vara
Au ramas doar in trecut,
Cerul plumburiu de toamna
Este un nou inceput.

Ins-asa e rostul lumii,
Ani intregi asa au zburat
Ne-au lasat doar cu placerea
Clipelor de neuitat.

Toamna are al ei farmec,
Chiar cu ploaie si cu nori
Cand vedem frunze cazande
Si cocorii calatori.

Fructele puse-n panere
Sunt al toamnei gustos dar,
Caci vedem c-a noastra munca
N-am facut-o in zadar.

Despre sistemele de guvernamant

 Da, sunt variate! Stiti cum se spune: cate bordeie, atatea obiceie! Unele state sunt monarhii constitutionale, altele republici parlamentare, altele republici prezidentiale, altele republici semiprezidentiale...Varietatea este farmecul lumii in general. Haideti mai bine sa  analizam aceste sisteme.

   

Dupa cum spuneam, unele state sunt MONARHII CONSTITUTIONALE. Exemple sunt numeroase: Marea Britanie, Spania, Luxemburg, Belgia Olanda, Norvegia, Suedia, Danemarca, Japonia etc. Acest sistem de guvernamant se manifesta astfel: in fruntea statului se afla monarhul, care este ereditar (in majoritatea cazurilor) sau ales. Sigur, in cazul monarhiilor constitutionale se merge pe principiul separarii puterilor in stat, ceea ce inseamna ca 'regele domneste, dar nu guverneaza'. Are un rol mai mult simbolic, raspunderea guvernarii revenindu-i Guvernului, condus de un prim-ministru. Acesta rezulta in mod direct sau indirect din alegeri (fie este seful partidului care a obtinut majoritatea in parlament, fie, mai rar, este numit de rege din randul partidului majoritar). Guvernul raspunde pentru actiunile sale de guvernamant in fata Parlamentului, forul legislativ al tarii. Deci, dupa cum vedem monarhiile constitutionale sunt democratii foarte puternice si stabile. Exceptie au facut Japonia (in timpul regimului militarist interbelic), Spania sub regimul Franco (pana la instituirea Republicii in 1931) si Italia fascista in timpul lui Mussolini. Romania a fost si ea monarhie constitutionala intre anii 1881, cand, pe 10 mai, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, adus in 1866 de "Monstruoasa Coalitie" in locul Domnitorului Al. Ioan Cuza devine rege al Romaniei sub numele Carol I si 30 decembrie 1947, cand regele Mihai I abdica la cererea lui Petru Groza, premierul comunist al Romaniei.

Avantajul monarhiei constitutionale ar fi faptul ca regele este neutru din punct de vedere politic si poate fi un arbitru al politicii, fiind departe de intrigile acesteia. Nu poate fi banuit de subiectivism.

Dezavantajul ar fi acela ca, in general, regele urmeaza la tron in mod ereditar. Deci competenta nu este un criteriu...Te poti trezi cu situatia neplacuta de-a avea ca rege un incompetent...cum s-a intamplat la noi cu ultimii doi regi (Carol II si Mihai I).

  

 Un alt sistem uzitat astazi pe scara larga este REPUBLICA PARLAMENTARA. Republici parlamentare sunt: Ungaria, Germania, Austria, Italia, Israel, Turcia, Portugalia, India, etc. Ce inseamna republica parlamentara? In acest sistem de guvernamant presedintele tarii este seful statului, dar este ales de Parlament, nu de popor prin vot direct, avand atributii foarte restranse, mai mult simbolice. Autoritatea legislativa in stat o reprezinta parlamentul, iar cea executiva Guvernul prin seful sau, prim-ministrul (sau cancelarul). Primul ministru rezulta din alegeri in sensul ca seful partidului care obtine majoritatea in Parlament este si viitorul sef al Guvernului. Deci, odata cu rezultatele alegerilor, populatia isi cunoaste si viitorul prim-ministru, votandu-l indirect.

Acest sistem, desi este practicat pe scara destul de larga are minusurile sale. Cu toate ca avem un Parlament foarte puternic (care este considerat garantul democratiei), Presedintele nu este ales de popor in mod direct, ci de legislativ. Astfel, se poate ajunge la situatia ca presedintele sa fie ales pe alte criterii decat competenta, moralitatea si probitatea sa (de ex. pe criterii strict politice) sau in functie de interesele membrilor legislativului. Acest lucru ar putea dauna tarii, deoarece seful statului trebuie sa fie un exemplu de moralitate si competenta pentru toti ceilalti functionari publici si nu numai.

  

Un al treilea tip de sistem de guvernamant este REPUBLICA SEMIPREZIDENTIALA. Acest sistem este adoptat de Franta, ROMANIA, Rusia, Ucraina, Tadjikistan, Mongolia, Mali, Egipt, etc. Acest sistem presupune un executiv bicefal. Presedintele si primul ministru isi impart puterea executiva, presedintele avand atributii mai largi in politica externa, iar premierul in politicile economice (politica interna). Presedintele este ales de catre popor, prin vot direct, iar primul ministru este numit de catre presedinte din randul partidului sau coalitiei majoritate in parlament. Acest tip de sistem a fost adoptat si la noi prin Constitutia din 1991, deoarece s-a dorit ca presedintele sa fie ales de popor, nu de Parlament ca si in cazul republicii parlamentare, dar nu s-a dorit ca presedintele sa fie din nou 'tatuc', cu atributii mari ca si in cazul republicii prezidentiale (despre care voi vorbi mai jos).

Avantajul unui astfel de sistem il constituie faptul ca seful statului este ales de catre populatie in mod direct, aceasta participand la exercitiul democratic al alegerii sefului statului. Dar minusul ar fi bicefalitatea puterii executive si galceava vesnica dintre presedinte si prim-ministru (mai ales daca sunt din partide diferite). Sigur presedintele nu mai poate face parte din nici un partid politic, dar...provine dintr-unul....

 Un alt minus de baza este faptul ca presedintele are atributii  mici, chiar daca este ales de popor, ceea ce nu este normal. Din moment ce este ales de popor, presedintele ar trebui sa aiba posibilitatea sa munceasca in favoarea lui, deci sa aiba atributii mai mari, puteri mai mari si pe plan intern. 

  

Un alt sistem pe care mi-am propus sa vi-l prezint azi este REPUBLICA PREZIDENTIALA. Acest sistem este utilizat in S.U.A., Mexic, Argentina, Brazilia, Uruguay, Venezuela, etc. In aceasta forma de guvernamant, primul ministru nu exista, functia de sef al Guvernului detinand-o seful statului. Sigur nu ati auzit de prim-ministrul S.U.A. Pentru ca acesta nu exista. Sau ba da, exista. Numele sau este Barack Obama. Presedintele este ales in mod direct de popor (cu exceptia S.U.A., unde se practica sistemul electorilor, asupra caruia voi reveni), avand puteri largite atat pe plan extern cat si pe plan intern puteri care, desigur, sunt limitate de Parlament si de Constitutie (altfel am avea dictatura).

Desigur, acest sistem da presedintelui puteri mai mari, tinand cont ca este ales de popor in mod direct sau indirect. Dar poate ascunde si germenii unei dictaturi (vezi Venezuela si al sau vesnic Hugo Chavez). Dupa cum vedem, fiecare sistem are plusuri si minusuri. Ca orice lucru facut de om, niciunul nu e perfect.

 Si acum sa analizam doua sisteme cazute in desuetudine, dar care totusi mai au "adepti": SISTEMUL UNIPARTINIC si MONARHIA ABSOLUTISTA.

  

SISTEMUL UNIPARTINIC l-am "experimentat" si noi in timpul comunismului (1948-1989), in timpul dictaturii regale a lui Carol II (1938-1940) sau in timpul guvernarii national-legionare a generalului I. Antonescu (14 sept. 1940 - 23 ian. 1941). Acest sistem se gaseste in China, Coreea de Nord, Cuba, Vietnam, Eritreea, Turkmenistan si Laos. Acest sistem consta in conducerea statului de catre partidul unic, deci in existenta unui singur partid, de obicei de extrema stanga sau dreapta. Alte partide politice sunt interzise de lege. 

 Un ultim sistem pe care doresc sa vi-l prezint este MONARHIA ABSOLUTISTA. Aici, regele are puteri depline, fiind si seful statului si al Guvernului. Nu are constitutie sau parlament care sa-i limiteze puterile. Regimul de acest tip este de gasit in Vatican, Brunei, Arabia Saudita, Oman, Qatar si Swaziland. Sigur, pe vremuri erau mult mai multe tari cu acest sistem. Dar acum am analizat doar situatia din ziua de astazi.

  Aceste ultime doua sisteme sunt astazi desuete, depasite de realitatile democratice ale planetei. Dar, deoarece exista inca, m-am decis sa le prezint. Analizand toate aceste sisteme, parerea mea este ca pentru Romania, cel mai potrivit ar fi sistemul republicii prezidentiale, deoarece seful statului este ales de popor, dar are atributii prea putine, sau cel traditional al monarhiei constitutionale, dar fara familia svaba de Hohenzollern-Sigmaringen (despre care, in 1866, inainte de aducerea lui Carol I ca Domnitor al Principatelor Unite, Otto von Bismarck, cancelarul celui de al II lea Reich, i-a transmis lui I.C. Bratianu urmatoarea caracterizare: "Vedeti ca aceasta familie nu stie ce inseamna recunostinta" la care, nonsalant, Bratianu a spus: "Nici nu am avea ce face cu ea".) Cata dreptate a avut batranul Bismarck s-a dovedit mai tarziu... Dinastiile de Saxa Coburg Gotha, Bourbon sau Glucksburg sunt mult mai serioase. Republica parlamentara sau hibridul de care avem parte azi (semiprezidentiala) nu ni se potriveste. Dar...timpul va decide iar istoria se va scrie...Noi...o vom trai si o vom scrie, pentru ca si urmasii nostri sa stie!

Why is U.S.A. still a superpower?

This is a question we hear very often. What is the secret of the American supremacy in the world? Why is America so long-lasting? The answer seems very simple. But the work done for building such a powerful country was very hard.

Now let's see how this country was formed...and how it reached to the power it has today. 

The history of the United States begins in 1776, when George Washington and other brave men proclaimed the independence of thirteen colonies from the English colonial yoke. It happened on the 4th of July 1776, when the Declaration of Independence was signed. This day became the country's national holiday.

This was the beginning of a path that led the new formed country to the status it has today. The country continued to grow....economically and in territory. New states were added to the Union. The country's economy started to grow and to flourish (today they confrount with an economical crisis too). But they weren't a military power yet. They became one only after World War II, during Franklin Delano Roosevelt's presidency.

Of course, the question is: How could they reach this level? How could they maintain so long at this high level?

The answer is given to us by the reality itself. Of course, if you look at all the work done by the Americans. First, the industrialization was made in a normal way, without terror and force, as it happened in Stalin's U.S.S.R. They have always had the newest technology. They have always had the best "brains" in the world. Why? Because they attracted immigrants from all the world. Not by force, but by the standard of living. A very high one, of course. Today, it is affected by the economical crisis, too. This is the second major crisis after th 1929-1933 recession, started with "The Black Friday" of Wall Street on the 24th of October 1929.

 The conclusion is: Nothing was made by force in the U.S.A. Everything was made for the good of the people, not for the egos of some leaders, like U.S.S.R. did under Stalin's leadership. Maybe that is the secret of the long-lasting American domination over the world. That might be the secret, because nothing can last when it is made by force. The Empires of the world (The Roman Empire, The Habsburgic Empire, Austria-Hungary, The Ottoman Empire, The Czarist Empire, U.S.S.R., Yugoslavia, and so on)  can bear testimony to these words.

Religia cea mai corecta

Da, exista o astfel de religie. Sigur, ca orice lucru facut de om, nici o religie nu este perfecta. Dar unele se pretind a fi astfel. Unele religii pretind ca ele sunt cele mai bune, ca asigura "mantuirea sufletului" sau ii numesc pe membrii altor religii "necredinciosi". Sigur, nu am sa analizez aici toate religiile existente pe glob, deoarece sunt foarte multe. Ma voi opri doar la cele mai importante, care au cei mai multi adepti. Acestea sunt: cele trei religii ale Cartii (iudaismul, crestinismul si islamul) si buddhismul.

 Iudaismul sau mozaismul este religia poporului evreu, intemeiata de Moise, unul din cei mai importanti profeti ai lui Israel, primul lider politico-religios al triburilor israelite. Este considerat salvatorul evreilor din sclavia egipteana, cel care cu toiagul sau a facut carare prin Marea Rosie, pentru ca evreii sa poata trece. In momentul in care soldatii egipteni urmaritori au dorit sa treaca, apele au revenit la normal, egiptenii murind inecati. Acest eveniment constituie sarbatoarea Pastelui la evrei. Aceasta religie are ca si baza preceptele Bibliei iudaice (Vechiul Testament) care, la o citire atenta, prezinta istoria poporului evreu, intr-o varianta putin romantata, lasand sa se inteleaga ca Dumnezeu i-a luat sub ocrotire, "pedepsindu-i" si "ajutandu-i" ca pe niste copii. Dar oare alte popoare nu au aceeasi importanta in fata lui Dumnezeu? Eu zic ca da. Toti suntem egali. Primele 5 carti ale Bibliei iudaice (Facerea sau Geneza, Iesirea, Leviticul, Numerii si Deuteronomul) constituie Tora (ebraica Torah Moshe - invataturile lui Moise). Evreii pastreaza aceste carti in suluri, in locuri speciale din sinagogi, considerandu-le sfinte. Numele lui Dumnezeu este pronuntat sub forma YHWH (Cel care este).

Haideti sa analizam felul in care religia iudaica tolereaza alte religii. Aceasta religie este foarte deficitara la acest capitol. Rugaciunile de dimineata ale mozaicilor (evreilor) solicita Divinitatii distrugerea tuturor neevreilor. Unul din rabinii evrei, Rabbi Salman, spunea: "Celui mai bland dintre serpi, scoate-i ochii, pe cel mai bun dintre crestini, ucide-l! ". Maimonides, zis si "Vulturul Sinagogii" spune: "Poruncit este catre datorii lui Israel si ereticii cum este Iisus Nazarineanul si urmasii lui sa fie omorati si zvarliti in valtoarea osandei vesnice". (Ceea ce s-a si intamplat, in ce-l priveste pe Iisus). Iata deci, niste mostre ale tolerantei evreilor fata de alte religii. O alta mostra o reprezinta ziua de 23 martie 1980 cand, la Ierusalim au ars mii de exemplare ale Noului Testament. Bravos, natiune evreiasca!!!! Asa face un popor civilizat!!! Deci in concluzie, cea mai corecta religie nu este cea mozaica. Dar care o fi oare?

O a doua religie asupra careia as dori sa ma opresc este cea din care fac si eu parte: crestinismul. Crestinismul ia nastere tot in Israel, fiind intemeiat de Jeshua (Iisus) din Nazaret, fiu lui Iosif, tamplar din Galileea, si al Mariei. In jurul varstei de 30 de ani, acesta paraseste atelierul tatalui sau, pornind spre implinirea soartei sale. Cartea sfanta a crestinismului este Biblia crestina (Noul Testament), in care gasim invataturile lui Iisus Hristos (Acest din urma nume i-l dau grecii, insemnand "cel uns"). Din pacate, Biblia ne invaluie intr-o ceata totala cand vine vorba despre viata lui Iisus intre 12 si 30 de ani. Ea relateaza fuga in Egipt impreuna cu parintii sai pentru ca regele Irod sa nu-l omoare (In acest scop, crudul rege a dat ordin ca toti copiii de sub 2 ani din Israel sa fie ucisi). Iisus va sta in Egipt pana va implini aceasta varsta, scapand astfel de moarte. La 12 ani, este infatisat in templul din Ierusalim, punand intrebari rabinilor. De la aceasta varsta nu ne mai este infatisat decat la maturitate, primind botezul de la Ioan Botezatorul, varul sau primar (mamele celor doi, Maria si Elisabeta fiind surori), petrecand 40 de zile in desert, trecand cu succes incercarile la care il supune Satana. Il vedem indeplinindu-si misiunea sacra pentru care a fost trimis pe Pamant, incepand cu nunta din Cana Galileea. Nu voi insista asupra lor aici, urmand sa o fac cu alta ocazie. Precizez doar faptul ca dintre toti profetii trimisi de Dumnezeu pe Pamant (Buddha, Moise, Iisus, Mahomed) el a avut parte de moartea cea mai groaznica si nemeritata, la o varsta foarte tanara (33 de ani). El a fost judecat si condamnat la moarte de un Tribunal evreiesc in frunte cu marele rabin Caiafa. Pilat din Pont, reprezentantul autoritatilor romane (Iudeea era deja clientelara Romei, din anul 70 d. Hr. devenind provincie sub numele Palestina) va dori sa-l elibereze, dar, sub presiunea multimii, atatate de Caiafa, va fi de acord cu executatea pedepsei cu moartea, data de Tribunal. Executia va avea loc intr-o vineri pe dealul Golgota, imediat dupa Pastele evreiesc, sarbatorit cu doar doua zile inainte chiar si de Iisus prin Cina cea de Taina (el insusi, evreu fiind, era mozaic). Metoda de executie este una foarte barbara, pe care romanii o foloseau pentru talhari: rastignirea...Este inadmisibil ca un om precum Iisus sa aiba parte de asa ceva...Dar totusi evreii au facut acest lucru...Azi, nonsalant, dau vina pe romani pentru acest lucru.

Acum sa analizam religia crestina si din prisma corectitudinii si tolerantei sale fata de alte religii. Din pacate, si aceasta religie are foarte multe minusuri la acest capitol. In cartile sfinte ale crestinismului se arata ca cei care cred in Iisus si doar aceia vor fi "mantuiti". Adica vor fi iertati de pacate si vor merge in Rai. Dar ceilalti? Ce se va intampla cu ei? Poate sunt oameni cumsecade si printre necrestini. Ei sunt sortiti Iadului? Nu cred. Asemenea afirmatii dau nastere la conceptii gresite si la etichetarea celorlalti oameni necrestini ca "pagani" sau "necredinciosi", ceea ce este fals. Toti suntem oameni, egali in fata lui Dumnezeu. Religia nu este un criteriu de departajare. Deci nici crestinismul nu este cea mai corecta religie. Dar care o fi oare?

 A treia religie analizata aici va fi islamul. Islamul ia fiinta in secolul VII in Peninsula Arabica, fiind infiintata de Mohamed. Ea se bazeaza pe Coran (care in limba araba inseamna "zicerea, spusa").  Coranul i-a fost revelat profetului Mohamed de catre ingerul Gabriel (acelasi care, cu sase sute de ani inainte, o anunta pe Maria ca va avea un fiu si-l va numi Jeshua (Iisus)). Conform textului Coranului, Ingerul Gabriel ii va inmana cartea lui Mohamed, care dormea intr-o pestera, spunandu-i: "Rosteste acestea!" La intrebarea lui Mohamed "Ce trebuie sa rostesc?" ingerul ii raspunde: "Rosteste in numele Domnului care te-a facut! Care a facut omul dintr-un cheag de sange!" Mohamed se naste in jurul anului 570 in localitatea Mecca (azi loc de pelerinaj pentru musulmani). Ramas orfan de tata inainte de nastere si de mama la varsta de 6 ani, este crescut de un unchi, Abu Talib. La varsta de 12 ani calatoreste in Siria, unde un calugar crestin ii observa semnele tainice de pe umar, descoperindu-i vocatia de prooroc. La 25 de ani se casatoreste cu o vaduva bogata, Hadige (care avea 40 de ani la acea data). Din casnicie rezulta o fiica Fatimah. Dupa moartea lui Hadige, Mohamed va mai avea 9 neveste. Pe masura ce revelatiile sale aveau mai mare popularitate, vechii sefi de triburi arabi incep sa-l vada ca si pe un pericol. De aceea, in anul 622 paraseste orasul natal Mecca, fugind la Medina. De aici incepe calendarul musulman (ei numara anii incepand cu 622 d.Hr.) Deci, tarile musulmane care au adoptat acest calendar (Turcia e exceptie) sunt acum in secolul XIV. Mohamed este considerat de lumea musulmana ultimul dintre profetii lui Allah dupa Avraam, Iosif, Moise si Isa ibn Maryam (Iisus fiul Mariei) pomenit de mai multe ori in Coran. Moare in anul 632, la varsta de 62 de ani.

Aceasta religie isi incepe expansiunea imediat dupa infiintare, in secolul VIII ajungand pana in Peninsula Iberica, ramasa sub dominatie musulmana pana in secolul XV (1492). La aceasta ora este a doua religie a lumii ca numar de adepti dupa crestinism.

Dar sa vedem cum trateaza religia musulmana toleranta fata de alte religii. Din pacate toleranta este zero. Nemusulmanii sunt numiti "necredinciosi", chiar 'ghiauri' (termen invechit). De asemenea, in tarile cu regim islamist esti pedepsit daca afisezi insemne ale altor religii sau daca nu respecti codul lor vestimentar. De asemenea, Coranul ne arata o imagine a Zilei Judecatii in urmatorul fel: "Cand va suna trambita, va fi o zi groaznica, o zi grea pentru necredinciosi". Deci indirect ti se spune ca daca nu esti musulman nu ai sanse sa ajungi in Paradis. In concluzie, nu islamul este cea mai corecta religie. Dar care este oare?

Ultima religie despre care doresc sa vorbesc aici este buddhismul. Da, ati ghicit, aceasta este cea mai corecta religie. Inainte de-a va argumenta, am sa va prezint un scurt istoric al acestei religii, care de fapt este mai mult o filozofie de viata.

 Buddhismul isi ia numele de la un print indian Siddharta Gautama, care dupa ce a pornit in misiunea sa profetica si-a dat numele de Buddha (Iluminatul). Traieste aproximativ intre anii 620 i. Hr. - 540 i. Hr. Este fiul unui rege indian, care creste in interiorul zidurilor palatului regal, necunoscand lumea din jurul sau, tatal sau protejandu-l excesiv de pericolele din cadrul acesteia. Totusi, tanarul print reuseste sa faca 4 incursiuni in afara palatului, intalnind un om batran, un bolnav, un calugar si vazand un mort la cimitir. Aceste intamplari il pun pe ganduri, ajungand la concluzia ca viata e efemera, descoperind batranetea, boala, moartea si singura cale de invingere a suferintelor umane: religia. Se hotaraste sa paraseasca orasul si bunurile pe care le detine si sa traiasca in jungla ca si un ascet.  Dupa 6 ani, primeste iluminarea si timp de 45 de ani isi va propovadui filozofia, intemeiand religia buddhista. Isi converteste la buddhism tatal si fiul. In momentul mortii sale, la varsta de 80 de ani, din cauza unei dizenterii, in orasul Kushinagara (India), ii interzice discipolului sau Ananda sa-l planga spunandu-i: "Destul Ananda, inceteaza sa te chinui si sa jelesti...Cum poti crede ca ceea ce se naste nu moare? Acest lucru este cu neputinta!"

Buddhismul nu este doar o religie, este si o filozofie de viata. Buddha nu se intituleaza nici profet, nici prooroc. Este doar un om care a ajuns la niste concluzii si incearca sa le impartaseasca, cu argumente celorlalti. A fi buddhist inseamna a-ti insusi filozofia buddhista, fara a renunta la religia ta anterioara. Buddha spunea: "Nu trebuie sa credeti nimic din ce vi se spune, nici macar ceea ce va spun eu, daca nu se potriveste cu gandirea voastra". Adica, judeca totul treci totul prin filtrul personalitatii tale si decide daca crezi sau nu. Ce diferenta fata de ce ne spunea religia crestina in Evul Mediu: "Crede si nu cerceta!"

 Iata de ce cred eu ca buddhismul este cea mai corecta religie. Nu a purtat razboaie contra altor religii, nu se considera religia perfecta, care aduce mantuirea sau drumul spre Paradis, nu te obliga sa renunti la religia anterioara pentru a fi buddhist. De asemenea, iti lasa libera personalitatea si gandirea. Nu sunt buddhist (eu sunt si voi ramane crestin). Sper ca prin acest articol am facut o analiza obiectiva in legatura cu acest subiect. Este o parere...Adevarul absolut nu-l detine nimeni in afara de Dumnezeu.

Mai mult decat un meci

Ieri a fost un meci mare: FC Barcelona - Real Madrid. "El Clasico" sau "Derby - ul Planetei" sunt doar doua din denumirile cu care ziarele din Spania sau de aiurea gratuleaza, pe buna dreptate, acest meci. Eu, fan al Barcelonei, speram ca aceasta sa castige. Dar nu a fost sa fie, meciul terminandu-se 2-2.

Nu imi propun aici sa fac cronica meciului. As plictisi multa lume. Blogul meu nu este unul de sport. Doresc, prin acest articol, sa patrund dincolo de meciul propriu-zis si sa intru in semnificatiile politico-istorice ale acestuia.

Barcelona este capitala regiunii Catalunya, o regiune autonoma, cu statut special. Regiunea are limba proprie (limba catalana) care este asemanatoare cu limba castiliana (spaniola) dar nu suficient cat sa constituie un simplu dialect (cum e de exemplu aromana fata de limba romana). Este o limba distincta, ce mai apropiata de limba romana dintre limbile romanice (de ex. stadionul Barcelonei se numeste Camp Nou (Câmp Nou in limba romana). Si exemplele ar putea continua.

Stim ca Spania este un stat in care se vorbesc mai multe limbi, care au statut de limba regionala, si anume: limba catalana (in Catalunya), limba basca (in Tara Bascilor), limba galiciana (in Galicia) limba andaluza (in Andaluzia) si limba castiliana (aceasta era limba Castiliei si Leonului, dar datorita faptului ca unificarea tarii s-a efectuat in jurul acestui regat, castiliana a devenit limba spaniola, comuna tuturor regiunilor). Aici exista numeroase probleme legate de solicitari de independenta ale unor regiuni. De exemplu, Tara Bascilor actioneaza razboinic prin orgnizatia terorista ETA. Catalanii actioneaza pasnic, prin mitinguri in acest sens, campanii de presa si, mai nou, printr-un referendum pe care ar dori sa-l organizeze in acest sens.

Ieri, la meci, am asistat la un astfel de moment. La un moment dat, pe stadionul Camp Nou eram afisate zeci de mii de steaguri catalane, suporterii Barcelonei strigand "Visca Catalunya" - Traiasca Catalunya! Dar de ce doresc ei oare sa fie independenti fata de Spania? Se stie ca unirea Spaniei si consacrarea ei in forma de azi, a avut loc dupa anul 1492, cand a avut loc cucerirea Granadei de catre regele Ferdinand al-II-lea de Aragon, ultimul conducator musulman al regiunii predandu-se acestui rege si Isabelei de Castilia, sotia sa. Dupa peste 700 de ani de dominatie musulmana, Spania devenea din nou catolica. Acel an mai inseamna si alungarea totala a evreilor din Spania, cu exceptia celor care au acceptat sa invete Noul Testament si sa devina crestini. O parte din cei alungati s-au stabilit si in Tarile Romane. Tot datorita acestor regi va putea curajosul navigator genovez Cristofor Columb sa porneasca spre India in 1492, mergand spre Vest si ajungand, fara ca el sa o stie in Lumea Noua. Spania i-a finantat calatoriile.

Deci dupa cum vedem, unificarea Spaniei, incheiata in 1512 prin alipirea Regatului Navarrei, a fost una pasnica. Au existat razboaie intre spanioli si cuceritorii arabi, nu intre castilieni si catalani, etc. Atunci de unde vine aversiunea catalanilor sau bascilor pentru Spania, pentru rege, pentru simbolurile statului spaniol? Pentru a afla raspunsul la aceste intrebari, nu trebuie sa mergem prea departe. Ci doar pana la regimul generalului Francisco Franco, dictatorul de extrema dreapta al Spaniei, care a preluat puterea in urma unui razboi civil (1936 - 1939). Regimul sau republican a durat pana in 1975, la moartea sa, dupa care s-a instaurat din nou monarhia, in frunte cu actualul rege Juan Carlos I de Bourbon.

In timpul sau, toate autonomiile regiunilor au fost limitate, limbile regionale fiind chiar interzise, desi s-au vorbit de secole in acele regiuni. De asemenea, Real Madrid a luat mai multe titluri dubioase in timpul sau, el fiind mare fan al acestei echipe. Acest lucru a sporit animozitatile in randul comunitatilor catalana si basca, private brusc de drepturi seculare. Aceste stari de spirit s-au pastrat si dupa moartea dictatorului spaniol, pana in data de azi, deoarece catalanii si bascii considera ca guvernul de la Madrid nu le returneaza suficienti bani din cat au contribuit aceste regiuni la bugetul statului (Sa zicem ca regiunea Catalunyei contribuie la bugetul Spaniei cu 100 de Euro. In Catalunya,  se intorc, sa zicem, doar 25 de Euro, sub forma de investitii, restul fiind redirectionati de guvernul central spre alte zone ale tarii). In concluzie, catalanii considera ca prin munca lor tin in spate alte regiuni mai "lenese", neputand beneficia din plin de rezultatele acesteia. Cam asta e ideea catalanilor. De aceea doresc ruperea de Spania. Mie, personal, mi se pare cunoscuta aceasta idee. A formulat-o si Sabin Gherman prin 1998 prin acel articol cu nume ciudat "M-am saturat de Romania", unde spunea ca Ardealul tine in spate restul tarii, ca banii de aici sunt redirectionati, in mare parte spre alte zone ale tarii de guvernul nostru. Daca omul s-a saturat de Romania, ce mai face pe aici? Granitele sunt deschise.

Oare au dreptate acesti oameni? Eu nu sunt un separatist. Consider ca aceste idei sunt foarte periculoase cand nu sunt bazate pe ideea de natiune (cum a fost dupa Primul razboi mondial, cand s-au destramat imperiile). Spania, Romania sau alte tari s-au format de bunavoie, fiind constructii naturale, nu artificiale. Cu cat e mai mare o tara, cu atat e mai puternica. Cu cat e mai mica, mai faramitata in bucati, cu atat e mai usor de dominat si cucerit (ex. fosta Iugoslavie). Dar, in cazul Spaniei, vom vedea ce va fi...Sunt curios ce va decide referendumul pentru independenta Catalunyei si in ce masura guvernul spaniol va fi obligat sa tina cont de el, pentru ca nu e organizat de stat, ci pe plan local). 

Daca acest lucru se va infaptui, consider ca va fi un precedent periculos pentru multe alte tendinte de acest gen din Europa, inclusiv pentru asa-zisul "Tinut Secuiesc". Dar Dumnezeu va decide, istoria va consemna si noi...vom trai si vom vedea...

Stare de spirit

Azi, in noaptea cea amara
In intunericul adanc suspin
Ca nu am perspective-n tara
Si-ar trebui sa merg printre straini

Tristetea cea profunda ma-nconjoara
Ca am o varsta ce m-ar indemna
Sa am o slujba buna aici, in tara
Si o sotie, ce m-as bucura!

Sa-mi vad crescand aici copiii
Si sa ma bucur de ce au realizat
Sa vad cum isi cresc fiicele si fiii
Sa fiu la batranete impacat.

Dar soarta nu vru asta sa imi ofere
A vrut sa primesc iarasi lovituri
Sa am o viata plina de durere
Si singuratate sa indur.

Cat va mai dura oare cosmarul
Acestei dureroase realitati?
Si cat venin are paharul
Acestei permanente absurditati?

Nu stiu raspunsul la cele dileme
Tot ce pot e sa fiu optimist
Sa vad cum pot trece peste probleme
Si sa nu fiu niciodata trist.

The landing on the Moon - a delicate matter

We all know about the landing...It happened on the 21st of July 1969. It was a fabulous event for the mankind. "A big step" as Neil Armstrong said. Unfortunately, he died this year, at the age of 82. Indeed, it was a big step for all of us...Because they fullfilled man's highest dream: to fly to the Moon and stars...Because they offered us some valuable pieces of information about our natural satellite. They opened a new chapter in the space science.

Despite all that, there are some people who sustain that everything was just a setup, an ingenious play. The reason was simple. They had to land on the Moon, so that the Russians could not win "The Race for Space". They set everything up because they didn't have the possibility of actually doing it.

Which are the arguments in favour of this theory? First, the shades that could be seen in the back of the astronauts. Secondly, the U.S. flag waved...And we know that there is no wind on the Moon. The question is: How could it wave?

Of course, this is only a theory. The astronauts themselves and most of the people believe in the veridicality of the Apollo 11 mission. Why? Because no one could create on Earth conditions similar to those existing on the Moon. Trying to do that would have been a waste of time and money. The organizing of a real mission cost them less money and less energy than faking a landing on the Moon. The Soviets had the technology to intercept the conversations between the headquarters and the crew on the ship. If they had heard anything about a hoax, they would have said something about it back then, in 1969. They wouldn't have let so much time pass...

These are the two versions about the Apollo 11 mission. One of them leads us to a hoax, and the other to a real mission. I would say that Apollo 11 was, indeed, a real and historical mission. What do you think? Was it?

O lume inegala

Am citit deunazi pe Internet despre "isprava" celor de la IKEA. Renumita companie suedeza a modificat prin  "vrajitorul" Photoshop editia pentru Arabia Saudita a noului sau catalog. In ce sens l-a modificat? In sensul ca din toate pozele de prezentare ale produselor au disparut femeile. Explicatia a fost una cam puerila "pentru a respecta valorile acelei tari". 

Se stie ca Arabia Saudita este o tara musulmana, cu un regim islamist extremist (desi nu la nivelul celui din Iran). Legea care guverneaza societatea saudita este "sharia" - legea religioasa islamica. Aceasta impune in primul rand abstinenta de la alcool (ceea ce nu e un lucru rau, desigur), dar si inferioritatea femeii in raport cu barbatul, lucru de neconceput pentru orice barbat intreg la minte din secolul XXI. In aceasta tara, precum si in alte state islamiste (nu islamice, a nu se confunda!) femeile nu pot iesi din casa neinsotite de barbat si fara sa poarte hijamul (acel voal care le acopera fata in totalitate) - chiar si strainele nemusulmane sunt obligate la asta -  nu au voie sa calatoreasca fara permisiunea barbatului, nu au voie sa conduca masini, nu au voie sa lucreze, fiind intretinute de barbati, care isi pot lua pana la 4 sotii daca le pot intretine pe toate la fel (conform Coranului). De exemplu Turcia, care e tara musulmana, a abolit aceste stupizenii inca in anii 20 ai secolului trecut, datorita unui om luminat: Mustafa Kemal zis si Ataturk (Tatal turcilor) devenind o tara moderna, un stat laic, unde religia e una si politica e alta.

Dar in Arabia Saudita, Iran sau alte astfel de tari, lucrurile nu s-au schimbat, religia si politica facand un corp comun.

Ce putem noi crede despre cei de la IKEA? Ca tolereaza o astfel de stare de fapt? Ca sunt de acord cu ea? Sau ca banul e "ochiul dracului" si nu tine cont de nimic? Probabil ultima varianta, din moment ce s-a dat un comunicat de presa de catre companie in care se precieaza ca "Ar fi trebuit să înţelegem că excluderea femeilor din acel catalog este în conflict cu valorile Grupului Ikea".

O alta astfel de nazbatie voia sa faca si clubul Real Madrid, care, pentru bani era in stare sa scoata din stema clubului crucea de pe coroana regala spaniola. De ce? Doar astfel putea sa-si faca magazin sau alte unelte de prezentare in tarile arabe care ii aduceau desigur bani. Nu s-a mai auzit nimic de aceasta intentie. Sper ca ea sa ramana doar atat.

Dar oare musulmanii procedeaza la fel cand vin in Europa? Incearca sa nu ne jigneasca valorile? Ne respecta? Eu nu prea cred. Cum ar reactiona daca le ai cere sa schimbe numele echipei Al-Hilal de exemplu? Cuvantul inseamna Semiluna in araba. Sa spunem si noi ca ne jigneste valorile. Sau Galatasaray, Fener sau Besiktas sa joace fara semiluna pe piept in Champions League. Sau femeile arabe traitoare in crestinatate sa nu poarte voalul acela.Cred ca s-ar solda cu incendieri de ambasade, etc. 

Aici este inegalitatea, dragii mei Ei nu renunta la valorile lor in nici un chip, nici cand vin aici, dar ne pun pe noi sa renuntam, cand mergem acolo (in tarile islamiste, nu in toate tarile musulmane). Sigur ei nu trebuie sa renunte la ce e sfant pentru ei, dar sa respecte si ce e sfant pentru noi, sa aiba toleranta. Pana nu va exista toleranta RECIPROCA intre cele doua religii, razboiul dintre ele, inceput in secolul 7 (dupa anul 622) nu va putea inceta.

De la Uniunea Sovietica la Uniunea Europeana

Da, exista trei state in aceasta lume care au parcurs acest drum. Sigur, el nu a fost nici usor de inceput, nici usor de parcurs. Cele trei state au trait in negrul an 1940, pierderea independentei si "aderarea" in asa-zisul "Paradis rosu" sovietic, au trait ocupatia germana intre 1941-1944, urmand apoi, alti 47 de ani de "fericire" sub jugul sovietic. Care sunt cele trei state? Desigur, cele trei tari baltice: Letonia, Estonia si Lituania (fosta mare putere in Evul Mediu, atat singura, cat si prin Uniunea persoanala cu Polonia). State independente din 1918, dupa o lunga ocupatie tarista (deci iarasi rusa...), se bucura de acest statut pana in 1940, urmand apoi o noua disparitie de pe harta Europei care va dura 51 de ani.

Cum s-a ajuns la aceasta situatie? In 23 august 1939, se semneaza Pactul Ribbentrop-Molotov intre Germania hitlerista si colosul rosu U.R.S.S. Acest pact este numit astfel dupa ministrii de externe ai celor doua tari, Joachim von Ribbentrop, respectiv Viaceslav Molotov. Acest pact prevedea neagresiunea dintre cele doua tari (prevedere incalcata pe 22 iun. 1941, cand Hitler pune in aplicare Planul Barbarossa, atacand U.R.S.S. - ul prin surprindere) si DELIMITAREA sferelor de influenta ale celor doua tari. Germania va obtine parte din Polonia si portul liber Danzig (azi Gdansk, Polonia), iar U.R.S.S. va obtine, Lituania, Letonia, Estonia, Finlanda si Basarabia romaneasca, refacand astfel fostul Imperiu Tarist, prabusit in 1917. Istoricul englez Paul Johnson spunea despre momentul semnarii acestui tratat urmatoarele:

"Măcelarii Europei, amețiți de băutură, își jucau rolurile, îmbrățișându-se cu tandrețe și clătinându-se pe picioare. În întregime, ei se înfățișau ca un grup de gangsteri rivali, care avuseseră și înainte de împărțit ceva, și acum puteau să o ia de la capăt, fiind profesioniști ai acelorași afaceri."

 Aplicarea acestui tratat s-a facut, totusi, putin diferit, in sensul ca Stalin nu a reusit sa ocupe Finlanda, multumindu-se, in cele din urma,  doar cu 10% din teritoriul ei, datorita rezistentei in Razboiul de Iarna (nov. 1939 - mar. 1940), rezistenta condusa de maresalul Gustav Emil Mannerheim. Polonia a fost impartita intre cele doua tari prin atacul Germaniei (1 sept. 1939, care a pornit Al Doilea Razboi Mondial) si U.R.S.S. (17 sept. 1939), disparand de pe harta Europei pentru a doua oara in istorie.(prima oara fusese in 1795, impartita fiind intre Austria, Rusia si Prusia). De asemenea, Stalin a luat mai mult decat prevedea tratatul de unde a putut: de la noi...Pe langa Basarabia, ne-a "deposedat" si de Bucovina de Nord si de Tinutul Herta (in urma ultimatumului din 26 iunie 1940). Din pacate, aceste teritorii au fost cedate fara lupta... Si cedate au ramas si azi... O parte a lor constituie asa zisa "Republica Moldova", stat pe care eu nu l pot recunoaste niciodata. Estonia, Letonia si Lituania au fost incorporate in U.R.S.S. in vara anului 1940, cu ajutorul unor guverne-marioneta care, chipurile, "au cerut" aderarea la Marea Uniune Sovietica. Acest lucru s-a si intamplat in 3 august 1940 (Lituania), 5 august 1940 (Letonia) si 6 august 1940 (Estonia) cele trei tari devenind republici sovietice socialiste (R.S.S.). Aceasta stare de fapt va dura pana in 22 iunie 1941 momentul declansarii operatiunilor "Planului Barbarossa" de atacare a U.R.S.S. - ului de catre Hitler (operatiuni la care participa si Romania, condusa de gen. Ion Antonescu, recucerindu-si teritoriile pierdute prin Pactul Ribbentrop-Molotov, avand un rol principal la cucerirea Odessei si participand la Batalia Staligradului). De acum, pentru cele trei state baltice incepe ocupatia germana care va dura pana in anul 1944, cand sovieticii vor recuceri aceste teritorii. Pe perioada ocupatiei germane, se aplica si aici "solutia finala" impotriva populatiei evreiesti, dupa ce in anul de ocupatie sovietica au existat represiuni staliniste impotriva populatiei locale. Dupa anul 1944, odata cu reinstaurarea dominatiei sovietice, multi lituanieni, estoni sau letoni vor cunoaste Gulagul stalinist. (pana in 1953, la moartea lui Stalin). Puterile occidentale (S.U.A., Marea Britanie, R.F. Germania) nu vor recunoaste aceste republici, tratandu-le ca pe niste state independente. Dupe ce le-au oferit pe tava practic rusilor, este foarte usor sa spuna ca nu le recunosc.... In aceste republici sunt adusi colonisti rusi pentru a rusifica noile republici sovietice. Cu toate ca limba locala avea statut de limba oficiala, ca si rusa, ambele limbi fiind folosite in administratie, datorita numarului tot mai mare de rusofoni, s-a ajuns la necesitatea ca toti cetatenii sa fie nevoiti sa invete ruseste pentru a descurca in societate. S-a ajuns ca populatia rusofona in aceste republici sa fie de peste 30%. De exemplu, in capitala letona Riga rusofonii sunt, chiar si acum, mai multi decat localnicii! Situatia ramane neschimbata pana in anii 80, cu importanta precizare ca aceste trei tari baltice, au fost singurele care au putut sa utilizeze alfabetul latin la scrierea limbilor lor - restul (inclusiv R.S.S Moldoveneasca) , cu exceptia Georgiei si Armeniei, care au alfabete proprii, fiind obligate sa scrie cu litere chirilice. Asta spune multe despre natiunile respective. Aici (http://ro.wikipedia.org/wiki/Fișier:Rouble-1961-Paper-1-Reverse.jpg) aveti imaginea unei bancnote de o rubla din perioada sovietica (spatele bancnotei). Veti observa ca pe acea bancnota sunt scrise cuvintele "o rubla" in toate cele 15 limbi al republicilor sovietice. Doar letona, lituaniana si estona sunt scrise cu litere latine. (desi in mod normal si alte limbi ar fi trebuit scrise asa, inclusiv romana). 

In anul 1985, la conducerea U.R.S.S. vine reformistul Mihail Sergheevici Gorbaciov, care va declansa procedura de glaznost (dezghet) si de perestroika (reforma). In aceste conditii, se declanseaza miscarile nationale din toate republicile sovietice. Desigur, tarile baltice nu puteau face exceptie. In paranteza fie spus, fratii nostri din R.S.S. Moldoveneasca vor putea sa scrie limba romana cu alfabet latin, pana atunci ea fiind scrisa cu alfabetul chirilic (31 august 1989).

 In tarile baltice, in aceasta perioada, apare Frontul  Sajudis (Lituania - 1988), Frontul Popular (Letonia - 1988), Frontul Popular Estonian (Estonia - 1988), miscari de eliberare nationala.   Incepand cu anii 80, in relatiile cu strainii, in momentul in care erau intrebati in rusa, localnicii raspundeau in limba locala, in timp ce, daca-i intrebai in engleza sau franceza, iti raspundeau in limba in care ii intrebai. Deci exista un boicot al limbii ruse, acesta fiind un alt mod de manifestare a constiintei nationale. Aceste miscari, precum si Revolutiile din 1989 petrecute in Europa de Est, duc la inceperea negocierilor intre autoritatile unionale si cele locale, cele trei state fiind primele care in primavara lui 1990, isi exprima dorinta de-a deveni independente. In data de 4 martie 1990, este proclamata Republica Lituania, cu capitala la Vilnius (independenta din 21 august 1991). In data de 4 mai 1990 este proclamata Republica Letonia, cu capitala la Riga (independenta din 21 august 1991), iar la data de 8 mai 1990 este proclamata Republica Estonia, cu capitala la Tallinn (independenta din 20 august 1991), toate trei recunoscute de U.R.S.S. din data de 6 septembrie 1991 (statul sovietic se va destrama pe 25 decembrie 1991). Deci, independenta celor 3 state este proclamata imediat dupa esecul puciului de la Moscova (19 august 1991), cand comunistii conservatori in frunte cu Ghenadi Ianaev au incercat sa restabileasca vechea stare de lucruri, inlaturandu l pe Gorbaciov. Dupa destramarea U.R.S.S., toate fostele republici sovietice vor constitui C.S.I. (Comunitatea Statelor Independente), ca o alternativa la C.E.E. (Comunitatea Economica Europeana), viitoarea Uniune Europeana. Cele trei tari baltice sunt singurele care au refuzat sa faca parte din aceasta structura, cu sediul, evident, la Moscova.

Dupa proclamarea independentei, greutatile nu vor inceta, ci dimpotriva. Economiile celor trei tari, desi mai dezvoltate decat ale celorlalte foste republici, sufera o perioada dificila de tranzitie de la economia comunista centralizata la cea capitalista de piata. De asemenea, exista o puternica minoritate rusofona, reticenta la aceste schimbari si cu ochii indreptati permanent spre Moscova. Cele trei tari au avut, si dupa proclamarea independentei trupe ruse stationate pe teritoriul lor, o noua problema care dadea fiori localnicilor...

Anul 2004 marcheaza intr-adevar o piatra de hotar in istoria celor trei mici tari: la 2 aprilie 2004, devin membre NATO, acest lucru punandu-le la adapost de pericolul rusesc, iar la 1 mai 2004 devin membre ale Uniunii Europene, integrandu-se in Occidentul caruia i-au apartinut dintotdeauna. In data de 21 decembrie 2007, cele trei tari intra in Spatiul Schengen, iar Estonia adopta, la 1 ianuarie 2011 moneda Euro.

 Iata deci, sinuosul drum al celor trei natiuni de admirat de la Colosul rosu sovietic la Uniunea Europeana. A fost un drum lung, dificil, dar un drum spre normalitate. Cele trei tari au apartinut mereu Vestului, neavand nici o legatura cu Moscova pana la ocupatia tarista, inceputa in secolul XVIII si durand pana la 1918. Deci, in ceea de priveste cele trei tari, s-au reparat consecintele nerusinatului Pact Ribbentrop-Molotov. Cu privire la Romania, ele persista in continuare...Care e diferenta? ATITUDINEA!

Am blog!

Da, in sfarsit! Am si eu un blog! Am intrat in "lumea" secolului XXI. Mi-a luat cam mult, nu? Dar vorba ceea: "Mai bine mai tarziu decat niciodata". Sper sa reusesc sa fac acest blog interesant, demn de citit, sa se ridice la inaltimea asteptarilor cititorilor mei.