marți, 23 octombrie 2012

Despre sistemele de guvernamant

 Da, sunt variate! Stiti cum se spune: cate bordeie, atatea obiceie! Unele state sunt monarhii constitutionale, altele republici parlamentare, altele republici prezidentiale, altele republici semiprezidentiale...Varietatea este farmecul lumii in general. Haideti mai bine sa  analizam aceste sisteme.

   

Dupa cum spuneam, unele state sunt MONARHII CONSTITUTIONALE. Exemple sunt numeroase: Marea Britanie, Spania, Luxemburg, Belgia Olanda, Norvegia, Suedia, Danemarca, Japonia etc. Acest sistem de guvernamant se manifesta astfel: in fruntea statului se afla monarhul, care este ereditar (in majoritatea cazurilor) sau ales. Sigur, in cazul monarhiilor constitutionale se merge pe principiul separarii puterilor in stat, ceea ce inseamna ca 'regele domneste, dar nu guverneaza'. Are un rol mai mult simbolic, raspunderea guvernarii revenindu-i Guvernului, condus de un prim-ministru. Acesta rezulta in mod direct sau indirect din alegeri (fie este seful partidului care a obtinut majoritatea in parlament, fie, mai rar, este numit de rege din randul partidului majoritar). Guvernul raspunde pentru actiunile sale de guvernamant in fata Parlamentului, forul legislativ al tarii. Deci, dupa cum vedem monarhiile constitutionale sunt democratii foarte puternice si stabile. Exceptie au facut Japonia (in timpul regimului militarist interbelic), Spania sub regimul Franco (pana la instituirea Republicii in 1931) si Italia fascista in timpul lui Mussolini. Romania a fost si ea monarhie constitutionala intre anii 1881, cand, pe 10 mai, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, adus in 1866 de "Monstruoasa Coalitie" in locul Domnitorului Al. Ioan Cuza devine rege al Romaniei sub numele Carol I si 30 decembrie 1947, cand regele Mihai I abdica la cererea lui Petru Groza, premierul comunist al Romaniei.

Avantajul monarhiei constitutionale ar fi faptul ca regele este neutru din punct de vedere politic si poate fi un arbitru al politicii, fiind departe de intrigile acesteia. Nu poate fi banuit de subiectivism.

Dezavantajul ar fi acela ca, in general, regele urmeaza la tron in mod ereditar. Deci competenta nu este un criteriu...Te poti trezi cu situatia neplacuta de-a avea ca rege un incompetent...cum s-a intamplat la noi cu ultimii doi regi (Carol II si Mihai I).

  

 Un alt sistem uzitat astazi pe scara larga este REPUBLICA PARLAMENTARA. Republici parlamentare sunt: Ungaria, Germania, Austria, Italia, Israel, Turcia, Portugalia, India, etc. Ce inseamna republica parlamentara? In acest sistem de guvernamant presedintele tarii este seful statului, dar este ales de Parlament, nu de popor prin vot direct, avand atributii foarte restranse, mai mult simbolice. Autoritatea legislativa in stat o reprezinta parlamentul, iar cea executiva Guvernul prin seful sau, prim-ministrul (sau cancelarul). Primul ministru rezulta din alegeri in sensul ca seful partidului care obtine majoritatea in Parlament este si viitorul sef al Guvernului. Deci, odata cu rezultatele alegerilor, populatia isi cunoaste si viitorul prim-ministru, votandu-l indirect.

Acest sistem, desi este practicat pe scara destul de larga are minusurile sale. Cu toate ca avem un Parlament foarte puternic (care este considerat garantul democratiei), Presedintele nu este ales de popor in mod direct, ci de legislativ. Astfel, se poate ajunge la situatia ca presedintele sa fie ales pe alte criterii decat competenta, moralitatea si probitatea sa (de ex. pe criterii strict politice) sau in functie de interesele membrilor legislativului. Acest lucru ar putea dauna tarii, deoarece seful statului trebuie sa fie un exemplu de moralitate si competenta pentru toti ceilalti functionari publici si nu numai.

  

Un al treilea tip de sistem de guvernamant este REPUBLICA SEMIPREZIDENTIALA. Acest sistem este adoptat de Franta, ROMANIA, Rusia, Ucraina, Tadjikistan, Mongolia, Mali, Egipt, etc. Acest sistem presupune un executiv bicefal. Presedintele si primul ministru isi impart puterea executiva, presedintele avand atributii mai largi in politica externa, iar premierul in politicile economice (politica interna). Presedintele este ales de catre popor, prin vot direct, iar primul ministru este numit de catre presedinte din randul partidului sau coalitiei majoritate in parlament. Acest tip de sistem a fost adoptat si la noi prin Constitutia din 1991, deoarece s-a dorit ca presedintele sa fie ales de popor, nu de Parlament ca si in cazul republicii parlamentare, dar nu s-a dorit ca presedintele sa fie din nou 'tatuc', cu atributii mari ca si in cazul republicii prezidentiale (despre care voi vorbi mai jos).

Avantajul unui astfel de sistem il constituie faptul ca seful statului este ales de catre populatie in mod direct, aceasta participand la exercitiul democratic al alegerii sefului statului. Dar minusul ar fi bicefalitatea puterii executive si galceava vesnica dintre presedinte si prim-ministru (mai ales daca sunt din partide diferite). Sigur presedintele nu mai poate face parte din nici un partid politic, dar...provine dintr-unul....

 Un alt minus de baza este faptul ca presedintele are atributii  mici, chiar daca este ales de popor, ceea ce nu este normal. Din moment ce este ales de popor, presedintele ar trebui sa aiba posibilitatea sa munceasca in favoarea lui, deci sa aiba atributii mai mari, puteri mai mari si pe plan intern. 

  

Un alt sistem pe care mi-am propus sa vi-l prezint azi este REPUBLICA PREZIDENTIALA. Acest sistem este utilizat in S.U.A., Mexic, Argentina, Brazilia, Uruguay, Venezuela, etc. In aceasta forma de guvernamant, primul ministru nu exista, functia de sef al Guvernului detinand-o seful statului. Sigur nu ati auzit de prim-ministrul S.U.A. Pentru ca acesta nu exista. Sau ba da, exista. Numele sau este Barack Obama. Presedintele este ales in mod direct de popor (cu exceptia S.U.A., unde se practica sistemul electorilor, asupra caruia voi reveni), avand puteri largite atat pe plan extern cat si pe plan intern puteri care, desigur, sunt limitate de Parlament si de Constitutie (altfel am avea dictatura).

Desigur, acest sistem da presedintelui puteri mai mari, tinand cont ca este ales de popor in mod direct sau indirect. Dar poate ascunde si germenii unei dictaturi (vezi Venezuela si al sau vesnic Hugo Chavez). Dupa cum vedem, fiecare sistem are plusuri si minusuri. Ca orice lucru facut de om, niciunul nu e perfect.

 Si acum sa analizam doua sisteme cazute in desuetudine, dar care totusi mai au "adepti": SISTEMUL UNIPARTINIC si MONARHIA ABSOLUTISTA.

  

SISTEMUL UNIPARTINIC l-am "experimentat" si noi in timpul comunismului (1948-1989), in timpul dictaturii regale a lui Carol II (1938-1940) sau in timpul guvernarii national-legionare a generalului I. Antonescu (14 sept. 1940 - 23 ian. 1941). Acest sistem se gaseste in China, Coreea de Nord, Cuba, Vietnam, Eritreea, Turkmenistan si Laos. Acest sistem consta in conducerea statului de catre partidul unic, deci in existenta unui singur partid, de obicei de extrema stanga sau dreapta. Alte partide politice sunt interzise de lege. 

 Un ultim sistem pe care doresc sa vi-l prezint este MONARHIA ABSOLUTISTA. Aici, regele are puteri depline, fiind si seful statului si al Guvernului. Nu are constitutie sau parlament care sa-i limiteze puterile. Regimul de acest tip este de gasit in Vatican, Brunei, Arabia Saudita, Oman, Qatar si Swaziland. Sigur, pe vremuri erau mult mai multe tari cu acest sistem. Dar acum am analizat doar situatia din ziua de astazi.

  Aceste ultime doua sisteme sunt astazi desuete, depasite de realitatile democratice ale planetei. Dar, deoarece exista inca, m-am decis sa le prezint. Analizand toate aceste sisteme, parerea mea este ca pentru Romania, cel mai potrivit ar fi sistemul republicii prezidentiale, deoarece seful statului este ales de popor, dar are atributii prea putine, sau cel traditional al monarhiei constitutionale, dar fara familia svaba de Hohenzollern-Sigmaringen (despre care, in 1866, inainte de aducerea lui Carol I ca Domnitor al Principatelor Unite, Otto von Bismarck, cancelarul celui de al II lea Reich, i-a transmis lui I.C. Bratianu urmatoarea caracterizare: "Vedeti ca aceasta familie nu stie ce inseamna recunostinta" la care, nonsalant, Bratianu a spus: "Nici nu am avea ce face cu ea".) Cata dreptate a avut batranul Bismarck s-a dovedit mai tarziu... Dinastiile de Saxa Coburg Gotha, Bourbon sau Glucksburg sunt mult mai serioase. Republica parlamentara sau hibridul de care avem parte azi (semiprezidentiala) nu ni se potriveste. Dar...timpul va decide iar istoria se va scrie...Noi...o vom trai si o vom scrie, pentru ca si urmasii nostri sa stie!

5 comentarii:

  1. Dar cine ar putea fi rege in Romanica?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Charles de exemplu. este din dinastia Saxa Coburg Gotha, redenumita Windsor in Anglia.

      Ștergere
  2. Romanii sunt ''patrioti''. Ei vor unul de-al lor, cat de rau posibil, numai sa fie roman. Dupa dictonul ''Ce, noi nu suntem in stare?'', refuza un conducator competent importat, ca sa puna un indigen incompetent, de care sa ne putem plange dupa. Am impresia ca suntem un popor de masochisti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. numai ca...in 1866, acest "patriotism" nu i au impiedicat sa l alunge pe Cuza si sa aduca print strain (printul Carol, devenit ulterior Carol I) dintr-o dinastie domnitoare a Europei (fam. de Hohenzollern-Sigmaringen, domnitoare in Germania la acea data)

      Ștergere