Reincarnarea - o problema controversata

Astazi am sa analizez o problema foarte controversata, despre care se vorbeste tot mai mult in ultima vreme: reincarnarea sau reintruparea. Pentru a putea intelege mai bine acest lucru, trebuie sa vedem ce este reincarnarea.

Ce este reincarnarea?

Reincarnarea sau reintruparea este acea stare potrivit careia sufletul supravietuieste trupului, intrand dupa un anumit timp intr-un alt trup. Trebuie facuta diferenta intre reincarnare si metempsihoza. Reincarnarea este reintruparea intr-un trup de om, pe cand metempsihoza, acceptata si de buddhism, accepta posibilitatea reintruparii unui suflet uman in ORICE forma de viata vegetala sau animala. De aceea, buddhismul nu permite credinciosilor sai uciderea niciunei vietuitoare. Totusi, cred ca omul nu se poate reintrupa decat intr-un alt om, deoarece nu poti face pasul inapoi, sa devii o fiinta inferioara...din punct de vedere biologic.
Prin reincarnare, o noua personalitate este dezvoltata prin fiecare viata noua in lumea fizica, dar o parte a fiintei ramane in toate vietile traite de suflet. De aceea, prin procedee specifice, cum ar fi hipnoza, se pot aduce in partea constienta a creierului amintiri din vieti anterioare. Unii oameni au aceste amintiri chiar fara procedeele specifice. Stiti probabil cazuri de copii care, aflandu-se intr-un loc nou, le relateaza parintilor amintiri din vietile lor anterioare. Odata verificate, informatiile s-au dovedit a fi adevarate. Au mai fost cazuri de persoane care, supuse hipnozei, au inceput sa vorbeasca intr-o limba pe care nu o cunosteau...Dovada ca, intr-o viata anterioara, persoana a vorbit acea limba, a trait in locurile respective.

Viziuni despre reincarnare

Reincarnarea si metempsihoza, sunt prezentate in religiile orientale (hinduismul, jainismul, sikhismul si buddhismul). Acestia, la fel ca si stramosii nostri daci, cred nu doar in nemurirea sufletului ci si in "trecerea" sa prin mai multe vieti pamantene, pentru a acumula invataminte, experiente in scopul de a evolua spiritual. Sufletul care urmeaza sa vina pe pamant pentru o noua viata terestra isi alege soarta pe care trebuie sa o aiba, in funcite de nevoile sale spirituale, tocmai pentru a putea evolua. In spiritual, lucrurile se vad altfel decat aici, in material. Noua fiinta umana nu mai are in mintea sa constienta ceea ce si-a ales. Dumnezeu a lasat lucrurile astfel spre binele oamenilor. Ganditi-va ce ar fi daca ne-am sti toata viata, tot viitorul. Nimic nu ar mai avea farmec, nu ar exista surprize. O exceptie este Iisus Hristos insusi, care isi cunostea destinul dinainte. El a fost un om special, cu un destin special, un suflet foarte evoluat. De asemenea, greselile dintr-o viata pot fi platite si intr-o viata ulterioara. Pentru a intelege mai bine ceea ce am enuntat, sa va dau niste exemple... De exemplu, un om care intr-o viata a fost afemeiat, devine un om singur intr-o viata ulterioara, pentru ca spiritul sa-si invete lectia si sa evolueze. Un om care a fost bogat, poate fi sarac intr-o viata ulterioara. Un tata care a fost crud cu fiul sau, poate fi intr-o viata ulterioara in rolul fiului. Si exemplele ar putea continua.

Religiile Cartii (Iudaismul, Crestinismul si Islamul) nu admit reincarnarea, desi in Biblie exista initial (si mai exista inca) referiri cu privire la acest subiect. Biserica primelor secole a admis reincarnarea, pana in anul 553, cu ocazia celui de al doilea Conciliu de la Constantinopol  cand a fost considerata o eroare dogmatica, fiind anatemizata. Imparatul Justinian al Imperiului Bizantin, care a condus Conciliul, a impus clerului propriul sau crez: "Afurisit sa fie cel care crede in preexistenta sufletului!", arestandu l pe papa Virgiliu si obligand episcopii sa isi insuseasca aceasta opinie. Justinian considera ca reincarnarea da omului un timp prea mare pentru dezvoltarea spirituala, neacceptarea ei obligand omul sa faca totul pentru spiritul sau in viata curenta, primindu-si judecata dupa moartea trupului...Iar in urma judecatii, esti "repartizat" in Iad sau Rai, in functe de faptele tale... Dar oamenii au inteles gresit aceasta dorinta imperiala, ei incepand sa-si traiasca din plin "unica" viata. Si nu neaparat in sens pozitiv.
In urma acestui Conciliu, Biblia a fost cenzurata. Insa, cu toate acestea, au mai ramas niste referiri cu privire la reincarnare. Ele pot fi gasite in Evanghelia dupa Ioan, Evanghelia dupa Matei, Epistola lui Pavel catre filipeni, Evanghelia lui Toma, Cartea lui Ieremia, Cartea Intelepciunii lui Solomon, etc.

Iata un exemplu din Evanghelia dupa Ioan, 3, 1-8: "Și era un om dintre farisei, care se numea Nicodim și care era fruntaș al iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus și I-a zis: Rabi, știm că de la Dumnezeu ai venit învățător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el. Răspuns-a Iisus și i-a zis: Adevărat, adevărat zic ție: De nu se va naște cineva de sus, nu va putea să vadă împărăția lui Dumnezeu. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască? Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ție: De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; și ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ți-am zis: Trebuie să vă nașteți de sus. Vântul suflă unde voiește și tu auzi glasul lui, dar nu știi de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul."

Concluzii

Dupa mine, reincarnarea este o realitate dovedita stiintific prin sutele de cazuri de persoane care-si amintesc locuri in care, in viata actuala, nu au mai fost, cu persoane vorbind in limbi necunoscute in timp ce se aflau sub hipnoza, cu persoane care isi povestesc cu naturalete intamplarile dintr-o viata anterioara, fie aflandu-se sub hipnoza, fie aflandu-se in stare normala...Suntem in secolul XXI. Nu mai putem crede acele mituri legate de Rai si Iad. Aceste doua concepte nu exista, in opinia mea. Nici Purgatoriul catolic. Ele erau proprii Evului Mediu, cand se considera ca Pamantul e plat, deasupra fiind Raiul si Dumnezeu, iar dedesubt Iadul, cu focul si cu Belzebut asteptandu-si musteriii pentru a-i introduce in cazanul cu smoala...Dumnezeu nu are un loc fix., El fiind peste tot. Belzebut, la fel, din pacate...Care este Iadul pentru un om? Vietile pamantene traite. Daca un om are un nivel spiritual scazut, va fi trimis pe pamant de mai multe ori pentru a evolua. Daca ai ajuns la un anumit nivel de spiritualitate si nu mai trebuie sa fii trimis, iti iei locul printre sufletele inalte, care "rezoneaza" cu Dumnezeu in proportie de peste 90%, ceea ce inseamna ca esti in Rai, nemaifiind nevoie de chinul unei noi vieti pe Pamant. Iar judecata si-o face fiecare suflet singur, dupa desprinderea de trup, cand isi vizualizeaza intreaga viata si trage concluziile despre aceasta. Restul..sunt niste mituri cu care ne-am obisnuit din vremuri vechi si de care nu putem sa scapam...Un lucru nu inteleg, totusi: Daca omul evolueaza, stiinta evolueaza, societatea evolueaza, religia de ce ramane pe loc? Nu ar trebui sa evolueze si ea? Voi ce ziceti?