vineri, 28 decembrie 2012

Sanctificarea la romani

 Cu ocazia acestor Sarbatori si cu multe alte ocazii vedem la televizor imbulzeala din jurul Sfintelor Moaste ale nu-stiu-carui sfant. Exista probabil o credinta puternica a celor care se imbulzesc sa atinga racla cu respectivele oseminte ca acest gest aparent banal le va rezolva toate problemele cotidiene, fara a mai fi nevoie de interventia lor. Ceea ce, desigur, e o mare greseala. Acest lucru nu se poate intampla. Desigur, Dumnezeu exista. El actioneaza asupra noastra, a muritorilor de rand, prin niste cai doar de El stiute, fara ca noi sa constientizam pe moment. Insa, nimic nu se poate intampla fara efortul expres al celui care doreste ceva pentru sine sau pentru altii. Aceasta isterie in jurul acelor moaste este o greseala si in alt sens. Haideti sa ne gandim logic: Poti fi convins ca in interiorul acelei racle sunt intr-adevar moastele sfantului? Daca sunt niste oase oarecare? Sau doar niste imitatii? Tehnica moderna poate face orice. Practic, omul devine o victima a propriei sale manipulari, sanctificand, poate nejustificat, anumite lucruri.

Asta nici nu ar fi cea mai mare problema a isteriei sanctificarii la romani...Mai exista chestiuni si mai grave. Deunazi, s-a aratat la TV o anume biserica ctitorita de fratii Ioan si Viorel Micula, doi dintre "afaceristii" asa-zisului nostru capitalism. Ctitorirea nu ar fi o problema, desigur. Problema este aparitia chipurilor celor doi frati printre sfinti, inconjurate si de aura specifica acestora. Acest lucru nu il pot intelege defel. Fratii Micula sunt doi oameni cu pacate destule, ca si noi, ceilalti. Poate chiar mai multe. Nu pot fi, in nici un caz catalogati drept sfinti, doar pentru ca au ctitorit una sau mai multe biserici. Tot acelasi lucru il pot spune si despre Gigi Becali, infatisat ca sfant intr-una din bisericile ctitorite de el. Si el este un om ca toti oamenii, cu bune si rele. Dar in nici un caz sfant.

Nu pot sa fiu de acord nici macar cu introducerea in calendarul Bisericii Ortodoxe Romane a Sfantului Stefan cel Mare, pe data de 2 iulie (ziua mortii marelui domnitor, in anul 1504). In calendarul ortodox mai exista un Sfant Stefan, celebrat pe 27 decembrie. Acela a fost intr-adevar un mucenic, fiind omorat prin lapidare (cu pietre) pentru ca era crestin. Dar marele nostru voievod nu poate fi considerat sfant. Chiar daca a ctitorit biserici, el nu a dus viata de sfant. A omorat oameni in razboaie, a avut mai multe neveste...Deci in nici un caz nu a dus viata de sfant...Nici nu a murit pentru crestinatate, cum a facut de pilda, Constantin Brancoveanu si cei 4 copii ai sai in anul 1714. Atunci, turcii le-au promis viata daca accepta sa treaca la religia musulmana. Refuzand, au fost decapitati la Istanbul, pe data de 15 august 1714. Constantin Brancoveanu si fiii sai, alaturi de sfetnicul domnitorului, Ianache Vacarescu, sunt venerati de Biserica Ortodoxa Romana sub denumirea de Sfintii Mucenici Brancoveni, pe data de 16 august, deoarece pe 15 august este Adormirea Maicii Domnului (Sfanta Maria Mare). Ridicarea acestor persoane la rangul de sfinti este normala, deoarece acestia si-au dat viata pentru crestinatate, chiar daca nu au dus o viata de sfinti, participand la razboaie, avand familii, etc.

Haideti sa vedem ce inseamna un sfant. Un sfant este acea persoana care duce o viata de ascet, dedicata totalmente Divinitatii si preceptelor religioase. Un sfant mai poate insemna o persoana care isi jertfeste viata pentru religia crestina. Aceste criterii sunt indeplinite, cumulativ sau alternativ, de Sfantul Gheorghe, Sfantul Dimitrie, de Constantin Brancoveanu, de Papa Ioan Paul al-II-lea, etc. dar in nici un caz de Stefan cel Mare, de Gigi Becali sau de fratii Micula. Iata de ce, dragi romani, ar trebui sa analizam foarte atent inainte de-a sanctifica pe cineva. Pentru ca riscam sa transformam totul in derizoriu.






Un comentariu:

  1. Daca dai destul la nenea popa, sa-si schimbe marmura din bucatarie, ca aia veche s-a cam murdarit, orice roman cu frica de zeul imaginar poate sa-si inlesneasca accesul la loc luminat, loc cu verdeata dupa ce da coltul. Nu-si poate pune poza pe ''wall'' la catedrala, ca deh nu toti au buzunare destul de adanci, dar merita, ca doar esti asigurat ca pomenirea numelui tau de gura sfanta a clerului te scapa de parjolul vesnic pe gratarele iadului.
    Iar daca oierul cu Maybach sau miculasii importatori de bitter suedez, sau alti binefacatori cu inima mare cat roata carului (cu boi), se spovedesc si se impartasesc inainte de rigor mortis, sunt iertati si curati si numai buni de trecuti in calendar sa se inchine prostimea la ei. Sau ce? Babele nu s-ar putea bate sa-i pupe hoitul la Jiji? Nu s-ar putea face pelerinaje la mumiile imbalsamate cu sifonul minciunilor de la Sudrigiu?
    Nu fi rau, Decebal, ca e perioada anului cand trebuie sa ierti, sa iubesti, doar tocmai ce a trecut solstitiul de iarna.
    Dixit Dominus!

    RăspundețiȘtergere