Mai mult decat un meci

Ieri a fost un meci mare: FC Barcelona - Real Madrid. "El Clasico" sau "Derby - ul Planetei" sunt doar doua din denumirile cu care ziarele din Spania sau de aiurea gratuleaza, pe buna dreptate, acest meci. Eu, fan al Barcelonei, speram ca aceasta sa castige. Dar nu a fost sa fie, meciul terminandu-se 2-2.

Nu imi propun aici sa fac cronica meciului. As plictisi multa lume. Blogul meu nu este unul de sport. Doresc, prin acest articol, sa patrund dincolo de meciul propriu-zis si sa intru in semnificatiile politico-istorice ale acestuia.

Barcelona este capitala regiunii Catalunya, o regiune autonoma, cu statut special. Regiunea are limba proprie (limba catalana) care este asemanatoare cu limba castiliana (spaniola) dar nu suficient cat sa constituie un simplu dialect (cum e de exemplu aromana fata de limba romana). Este o limba distincta, ce mai apropiata de limba romana dintre limbile romanice (de ex. stadionul Barcelonei se numeste Camp Nou (Câmp Nou in limba romana). Si exemplele ar putea continua.

Stim ca Spania este un stat in care se vorbesc mai multe limbi, care au statut de limba regionala, si anume: limba catalana (in Catalunya), limba basca (in Tara Bascilor), limba galiciana (in Galicia) limba andaluza (in Andaluzia) si limba castiliana (aceasta era limba Castiliei si Leonului, dar datorita faptului ca unificarea tarii s-a efectuat in jurul acestui regat, castiliana a devenit limba spaniola, comuna tuturor regiunilor). Aici exista numeroase probleme legate de solicitari de independenta ale unor regiuni. De exemplu, Tara Bascilor actioneaza razboinic prin orgnizatia terorista ETA. Catalanii actioneaza pasnic, prin mitinguri in acest sens, campanii de presa si, mai nou, printr-un referendum pe care ar dori sa-l organizeze in acest sens.

Ieri, la meci, am asistat la un astfel de moment. La un moment dat, pe stadionul Camp Nou eram afisate zeci de mii de steaguri catalane, suporterii Barcelonei strigand "Visca Catalunya" - Traiasca Catalunya! Dar de ce doresc ei oare sa fie independenti fata de Spania? Se stie ca unirea Spaniei si consacrarea ei in forma de azi, a avut loc dupa anul 1492, cand a avut loc cucerirea Granadei de catre regele Ferdinand al-II-lea de Aragon, ultimul conducator musulman al regiunii predandu-se acestui rege si Isabelei de Castilia, sotia sa. Dupa peste 700 de ani de dominatie musulmana, Spania devenea din nou catolica. Acel an mai inseamna si alungarea totala a evreilor din Spania, cu exceptia celor care au acceptat sa invete Noul Testament si sa devina crestini. O parte din cei alungati s-au stabilit si in Tarile Romane. Tot datorita acestor regi va putea curajosul navigator genovez Cristofor Columb sa porneasca spre India in 1492, mergand spre Vest si ajungand, fara ca el sa o stie in Lumea Noua. Spania i-a finantat calatoriile.

Deci dupa cum vedem, unificarea Spaniei, incheiata in 1512 prin alipirea Regatului Navarrei, a fost una pasnica. Au existat razboaie intre spanioli si cuceritorii arabi, nu intre castilieni si catalani, etc. Atunci de unde vine aversiunea catalanilor sau bascilor pentru Spania, pentru rege, pentru simbolurile statului spaniol? Pentru a afla raspunsul la aceste intrebari, nu trebuie sa mergem prea departe. Ci doar pana la regimul generalului Francisco Franco, dictatorul de extrema dreapta al Spaniei, care a preluat puterea in urma unui razboi civil (1936 - 1939). Regimul sau republican a durat pana in 1975, la moartea sa, dupa care s-a instaurat din nou monarhia, in frunte cu actualul rege Juan Carlos I de Bourbon.

In timpul sau, toate autonomiile regiunilor au fost limitate, limbile regionale fiind chiar interzise, desi s-au vorbit de secole in acele regiuni. De asemenea, Real Madrid a luat mai multe titluri dubioase in timpul sau, el fiind mare fan al acestei echipe. Acest lucru a sporit animozitatile in randul comunitatilor catalana si basca, private brusc de drepturi seculare. Aceste stari de spirit s-au pastrat si dupa moartea dictatorului spaniol, pana in data de azi, deoarece catalanii si bascii considera ca guvernul de la Madrid nu le returneaza suficienti bani din cat au contribuit aceste regiuni la bugetul statului (Sa zicem ca regiunea Catalunyei contribuie la bugetul Spaniei cu 100 de Euro. In Catalunya,  se intorc, sa zicem, doar 25 de Euro, sub forma de investitii, restul fiind redirectionati de guvernul central spre alte zone ale tarii). In concluzie, catalanii considera ca prin munca lor tin in spate alte regiuni mai "lenese", neputand beneficia din plin de rezultatele acesteia. Cam asta e ideea catalanilor. De aceea doresc ruperea de Spania. Mie, personal, mi se pare cunoscuta aceasta idee. A formulat-o si Sabin Gherman prin 1998 prin acel articol cu nume ciudat "M-am saturat de Romania", unde spunea ca Ardealul tine in spate restul tarii, ca banii de aici sunt redirectionati, in mare parte spre alte zone ale tarii de guvernul nostru. Daca omul s-a saturat de Romania, ce mai face pe aici? Granitele sunt deschise.

Oare au dreptate acesti oameni? Eu nu sunt un separatist. Consider ca aceste idei sunt foarte periculoase cand nu sunt bazate pe ideea de natiune (cum a fost dupa Primul razboi mondial, cand s-au destramat imperiile). Spania, Romania sau alte tari s-au format de bunavoie, fiind constructii naturale, nu artificiale. Cu cat e mai mare o tara, cu atat e mai puternica. Cu cat e mai mica, mai faramitata in bucati, cu atat e mai usor de dominat si cucerit (ex. fosta Iugoslavie). Dar, in cazul Spaniei, vom vedea ce va fi...Sunt curios ce va decide referendumul pentru independenta Catalunyei si in ce masura guvernul spaniol va fi obligat sa tina cont de el, pentru ca nu e organizat de stat, ci pe plan local). 

Daca acest lucru se va infaptui, consider ca va fi un precedent periculos pentru multe alte tendinte de acest gen din Europa, inclusiv pentru asa-zisul "Tinut Secuiesc". Dar Dumnezeu va decide, istoria va consemna si noi...vom trai si vom vedea...