In intunericul adanc suspin
Ca nu am perspective-n tara
Si-ar trebui sa merg printre straini
Tristetea cea profunda ma-nconjoara
Ca am o varsta ce m-ar indemna
Sa am o slujba buna aici, in tara
Si o sotie, ce m-as bucura!
Sa-mi vad crescand aici copiii
Si sa ma bucur de ce au realizat
Sa vad cum isi cresc fiicele si fiii
Sa fiu la batranete impacat.
Dar soarta nu vru asta sa imi ofere
A vrut sa primesc iarasi lovituri
Sa am o viata plina de durere
Si singuratate sa indur.
Cat va mai dura oare cosmarul
Acestei dureroase realitati?
Si cat venin are paharul
Acestei permanente absurditati?
Nu stiu raspunsul la cele dileme
Tot ce pot e sa fiu optimist
Sa vad cum pot trece peste probleme
Si sa nu fiu niciodata trist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu