La moartea lui Carol I

Un 10 mai '66 fu
Atunci cand a venit solia:
Hai, paraseste-ti tara tu,
Si pleac-urgent spre Romania!

Un domn german? Este un vis!
Pentru o tara de la margini
Haideti s-o facem paradis,
Sa ne-achitam bine de sarcini!

Tanarul domn veni atunci
Sa duca la sfarsit domnia,
Care ti-e tara, printule?
Tara mi-e una: Romania!

Germania e mama mea,
Dar Romania e a doua mama
Eu le iubesc la fel, si-as vrea,
In foc sa sar, atuncea cand ma cheama.

Elisabeta, draga mea,
Ce Carmen Sylva esti, ducesa!
Vei fi romanca, dulcea mea,
Vei fi o mare poetesa!

Castelul Peles, dragii mei,
Ce l-am cladit ca amintire
Va fi al tarii, pui de zmei!
Care mi-a oferit iubire...

Si care atunci m-a adoptat,
De parca-as fi roman de fel,
Iara eu i-am dezvoltat
Si i-am salvat din tunel.

Cand marele razboi sosi,
Eu am avut dilema mare...
De partea cui putea-voi fi
Si sa ascult a cui chemare?

A mamei, cel de al-II-lea Reich,
Sau a Romaniei jale?
Am stat in noapte, si-am gandit:
Nu mai este-a treia cale?

Eu m-am gandit: Germania
Era a mea de suflet cale!
Insa Consiliul nu cadra,
Cu gandul Majestatii Sale.

El a decis altfel atunci
La '914 vara.
Sa fim neutri! Caci a vrut
Natiunea sa-si uneasca tara

Cand o veni momentul bun,
Intra-vom si noi in razboi!
De partea cui? Nu pot sa spun!
Dar nu vom da nici inapoi!

Dar iata, moartea tot veni
Si il lua cu ea pe rege...
Cu tara, oare ce va fi?
Acum doar praful se v-alege?

Aceasta nu va putea fi,
Nici spusa, nici macar gandita!
Nepotul Ferdinand sosi,
Sa ia domnia astfel plamadita!

Batranul rege astfel se duse...
Si spuse, cat avea inca putere:
Eu plec, adio dragii mei...
Sau, mai corect: La revedere!

O, Romania tara mea!
Eu te-am simtit ca pe o mama,
Copilul tau te va veghea
De aici din cer, sa nu ai teama!

La Curtea de-Arges curajosul domn
Isi doarme cea de veci odihna,
Hai sa plecam, tinere om
Si sa-l lasam sa doarma-n tihna!