La moartea lui Carol I

Un 10 mai '66 fu
Atunci cand a venit solia:
Hai, paraseste-ti tara tu,
Si pleac-urgent spre Romania!

Un domn german? Este un vis!
Pentru o tara de la margini
Haideti s-o facem paradis,
Sa ne-achitam bine de sarcini!

Tanarul domn veni atunci
Sa duca la sfarsit domnia,
Care ti-e tara, printule?
Tara mi-e una: Romania!

Germania e mama mea,
Dar Romania e a doua mama
Eu le iubesc la fel, si-as vrea,
In foc sa sar, atuncea cand ma cheama.

Elisabeta, draga mea,
Ce Carmen Sylva esti, ducesa!
Vei fi romanca, dulcea mea,
Vei fi o mare poetesa!

Castelul Peles, dragii mei,
Ce l-am cladit ca amintire
Va fi al tarii, pui de zmei!
Care mi-a oferit iubire...

Si care atunci m-a adoptat,
De parca-as fi roman de fel,
Iara eu i-am dezvoltat
Si i-am salvat din tunel.

Cand marele razboi sosi,
Eu am avut dilema mare...
De partea cui putea-voi fi
Si sa ascult a cui chemare?

A mamei, cel de al-II-lea Reich,
Sau a Romaniei jale?
Am stat in noapte, si-am gandit:
Nu mai este-a treia cale?

Eu m-am gandit: Germania
Era a mea de suflet cale!
Insa Consiliul nu cadra,
Cu gandul Majestatii Sale.

El a decis altfel atunci
La '914 vara.
Sa fim neutri! Caci a vrut
Natiunea sa-si uneasca tara

Cand o veni momentul bun,
Intra-vom si noi in razboi!
De partea cui? Nu pot sa spun!
Dar nu vom da nici inapoi!

Dar iata, moartea tot veni
Si il lua cu ea pe rege...
Cu tara, oare ce va fi?
Acum doar praful se v-alege?

Aceasta nu va putea fi,
Nici spusa, nici macar gandita!
Nepotul Ferdinand sosi,
Sa ia domnia astfel plamadita!

Batranul rege astfel se duse...
Si spuse, cat avea inca putere:
Eu plec, adio dragii mei...
Sau, mai corect: La revedere!

O, Romania tara mea!
Eu te-am simtit ca pe o mama,
Copilul tau te va veghea
De aici din cer, sa nu ai teama!

La Curtea de-Arges curajosul domn
Isi doarme cea de veci odihna,
Hai sa plecam, tinere om
Si sa-l lasam sa doarma-n tihna!

Despre importanta votului

Datorita faptului ca se apropie alegerile, m-am decis sa scriu astazi despre importanta actiunii de-a vota. De fiecare data cand avem alegeri, ne confruntam cu o problema pe cat de constanta, pe atat de deranjanta: absenteismul masiv de la vot.

 Oare care ar fi cauzele acestui absenteism? Oamenii sunt deja satui de clasa politica actuala, lamuriti fiind de "performantele" acesteia, sau, pur si simplu  crasa indiferenta fata de realitatile din jur.

 Haideti sa vedem acum cateva aspecte ale votului. In primul rand, dreptul romanesc, prin Legea sa fundamentala, si anume Constitutia din 1991 republicata in 2003 prevede DREPTUL de a vota. Nu voi intra aici in alte amanunte juridice, asta nefiind scopul articolului de fata. Toate Constitutiile Romaniei au stabilit doar dreptul de a vota, chiar daca in comunism sau in dictatura regala carlista el era pur teoretic, deoarece era de fapt o obligatie, pentru a confirma candidatii partidului comunist sau a Frontului Renasterii Nationale partid infiintat si condus de Carol II, partid unic in timpul dictaturii carliste (1938 - 1940). Exista tari, ca de ex. Belgia, Australia, Costa Rica, Egipt, Fiji, etc. ale caror Constitutii prevad OBLIGATIA de-a vota. Ce inseamna asta? Inseamna ca in aceste tari exista niste practici institutionale care duc la amendarea cetatenilor in caz de absenta de la vot. In Belgia de exemplu, amenda pentru contraventia de neparticipare la vot (in caz ca nu ai scuza valabila) este de 25 - 50 Euro pentru prima oara si de 125 Euro pentru recidiva. De asemenea, o persoana care a absentat de la vot de 4 ori in 15 ani poate primi sanctiuni administrative precum eliminarea de pe listele electorale timp de 10 ani sau nu va putea primi nici o nominalizare, promotie sau distinctie din partea autoritatilor publice.

 In Australia, amenda in caz de absenta este foarte scazuta iar neparticiparea la vot este usor de justificat. Cu toate acestea, masura de vot obligatoriu determina o rata de participare la fel de ridicata ca si in tari în care sanctiunile sunt mai dure. Din 1925, anul cand a fost introdus votul obligatoriu in Australia, rata neparticiparii la vot a fost redusa cu 80%.

Poate asta ar fi o solutie si in Romania: introducerea votului obligatoriu pentru a reduce absenteismul. Dar desigur, sanctiunile sa fie reale, sa se aplice, iar scuzele sa fie bine definite de lege, sa nu fie o obligativitate pur teoretica, cum avem in Argentina, Brazilia sau Grecia unde nu exista sanctiuni sau ele nu se aplica.

Acum haideti sa vedem de ce e important votul. Votul exista inca din antichitate, fiind cunoscut chiar si in democratia antica ateniana, prima din lume (democratie - demos = popor si kratos = putere). Asta inseamna ca  puterea provine de la cetateni, de la popor, iar cei care conduc poporul emana din randul sau si sunt in functie in urma vointei sale. Opusul democratiei este autocratia (auto = insusi, kratos = putere). Adica puterea emana de la un singur individ, care o exercita dupa bunul sau plac.

De asemenea. votul este cunoscut si in perioada Republicii (res publicae = lucrurile publice) romane, cand cetatenii isi alegeau Senatul. Deci iata cat este de vechi...

Prin vot fiecare cetatean isi exprima o optiune dintre candidatii sau partidele de pe lista. De asemenea, se poate anula votul, fie stampilandu-i pe toti (ceea ce ar insemna ca esti de acord cu toti si nu stii pe care sa-l alegi), fie taindu-i pe toti de pe lista (ceea ce inseamna ca nu esti de acord cu niciunul). In nici un caz nu e o solutie sa stai acasa daca nu poti vota pe nimeni. Si taiatul de pe lista este...o optiune care trebuie exprimata...Altfel, nu ai nici un drept sa te plangi in urmatorii 4 ani, daca nu ai facut nimic pentru a-ti face vocea auzita. 

Deci dragii mei cititori, in concluzie, VOTATI! Numai astfel va veti putea face vocea auzita!

E noapte

Peste satul zgribulit,
Se-asterne frica. Sunt doar soapte
Este-ntuneric? Ce-a venit?
E noapte.

Copiii merg in pat acum,
In camera se-aud doar soapte,
Mergeti si va culcati, va spun!
E noapte.

Latratul cainilor prezent.
Pe strada nimeni - ci doar soapte.
Caci vantul nu era absent
E noapte.

Si luna vesel stralucea.
Sub cerul instelat, doar soapte.
Si nici un nor nu o umbrea,
E noapte.

Despre "U"

Cu inima alb-neagra plangem,
Si tristi suntem pentru ca "U"
Este furata sistematic
De talhari ca Walteru'.

Vedem cum "U" al nostru pica
Si ne-ntrebam: Unde-am gresit,
De-al nostru club vechi si de suflet
Atatea rele-a patimit.

Sambata vine meciul mare,
Pentru noi, Uisti sadea
Dorim sa batem frana! Oare
Fotbalistii vor putea?

Tot ce putem spera acuma,
E un spectacol pe stadion
Facut de galeria noastra,
Si de echipa pe gazon.

Sa joace ca si cum acuma
Ar fi finalul vietii lor,
Acesta ar putea fi startul
Unui falnic viitor.

Sper ca Walter, Limoniu
Si AMP ul Cap de Mop
Sa devina o amintire
Buna de-aruncat in foc!

Pentru femei

Doresc sa nu mai fiu doar prieten,
Si sa fiu si eu cautat
Eu am nevoie de iubire
Ca doar sunt si eu barbat.

M-am saturat sa-i vad pe altii,
Cum au parte de tot ce vor
Pe cand eu stau si plang amarnic,
Si urlu dupa ajutor.

Dar nimeni nu-mi vede durerea
Iar unii chiar se veselesc
Cand sufletu-mi se ofileste,
Si de tristete-ncaruntesc.

Nu mai pot fi solitarul
Ce-am fost multi ani pana acum,
Vreau si eu sa impart amarul
Vietii cu un suflet bun.

Vreau sa fiu si eu strans in brate,
Si sarutat cu drag si dor,
Oare-as putea avea sperante
De fericire-n viitor?

Marea Schisma (1054)

 Astazi voi scrie despre un subiect foarte important din istoria Bisericii noastre crestine, un moment istoric: Marea Schisma din 1054, in urma careia, dintr-o singura religie crestina, rezulta doua: Religia crestina latina (apuseana) - catolica si religia crestina greaca (rasariteana) - ortodoxa. Cum s-a ajuns la aceasta stare de lucruri? Doar Iisus Hristos insusi a spus: "Biserica Mea e una". Cum de s-a ajuns la doua si - ulterior - la cateva mii de biserici crestine? Acest articol va incerca sa raspunda la cateva din aceste intrebari.

  Marea Schisma a avut loc, dupa cum am spus in anul 1054, insa tensiunile dintre Apusul latin si Rasaritul grec datau de mai multa vreme. La aceasta stare de fapt a contribuit si pierderea unitatii Imperiului Roman in anul 395, cand imparatul Teodosie a impartit Imperiul in doua: Imperiul Roman de Apus, condus de Arcadius, unul dintre fiii sai, cu capitala la Ravenna si Imperiul Roman de Rasarit, sub conducerea lui Honorius (celalalt fiu), cu capitala la Constantinopol. Sub loviturile triburilor germanice, Imperiul de Apus va cadea in anul 476. Cel de Rasarit se va greciza treptat, devenind Imperiul Bizantin. El va mai rezista timp de aproape 1000 de ani, pana in anul 1453, cand sultanul otoman Mehmet II Fatih (lb. rom. Mahomed II Cuceritorul) a cucerit Constantinopolul. Astfel, unitatea lumii romane si, deci, a lumii crestine - crestinismul fiind religie tolerata in Imperiul Roman inca din anul 313, prin Edictul de la Mediolanum (Milano) dat de imparatul Constantin cel Mare - va suferi foarte mult, aparand diferentele intre latini si greci, atat lingvistice, cat si din punct de vedere al interpretarii religiei. Alte cauze importante ale Schismei sunt disputele dintre factiunea rasariteana si cea apuseana legata de inserarea clauzei Filioque in Crezul de la Niceea. Acea clauza se refera la purcederea Sfantului Duh din Dumnezeu Tatal si din Dumnezeu Fiul (parerea apusului viitor catolic) in timp ce rasaritenii  considera ca Sfantul Duh purcede doar din Dumnezeu Tatal.

O alta diferenta este cea a recunoasterii autoritatii papale, rasaritenii refuzand sa se supuna acesteia, solicitand ca si alti patriarhi sa aiba un rol mai important (patriarhul de la Constantinopol, papa de la Alexandria sau patriarhul Ierusalimului). Apusenii sustin ca papa de la Roma este deasupra celorlalti deoarece este continuatorul Sfantului Petru, considerat primul papa, primul lider al religiei crestine dupa moartea lui Hristos. El a fost primul episcop al Romei, numele de papa venind mai tarziu din limba italiana (papa inseamna tata, parinte). Deci papa este tatal spiritual al credinciosilor. Rasaritenii sustin ca si ceilalti patriarhi (Papa de la Alexandria si Patriarhul de la  Constantinopol) au un rol la fel de important. Papa de la Alexandria este liderul Bisericii Ortodoxe Copte (o Biserica cu credinciosi in Egipt, Etiopia, Eritreea, etc.), iar Patriarhul de la Constantinopol este actualmente liderul Bisericii Ortodoxe Rasaritene. Este o functie simbolica, deoarece acesta este doar "Primus inter pares" (Primul intre egali), neavand autoritate fata de Bisericile ortodoxe, ele fiind autocefale.

O alta diferenta importanta intre cele doua Biserici este starea civila a preotilor: la Biserica apuseana fiind obligatoriu celibatul acestora, pe cand la cea rasariteana putand fi si casatoriti.

Separarea celor doua biserici a avut loc in timpul pontificatului papei Leon al IX lea (1049 - 1054) in timp ce la Constantinopol patriarhul era Mihai I Cerularie (1043 - 1058). Ea nu a fost reparata pana astazi, diferentele fiind prea adanci...

Dupa cum se stie, poporul roman a optat pentru reigia ortodoxa. Dupa parerea mea, este una din cele mai mari greseli din istorie. In primul rand, poporul roman, fiind de origine traca, deci rude cu latinii in marea familie indo-europeana, ar fi trebuit sa opteze pentru crestinismul de rit latin, adica pentru religia catolica. Ar fi fost avantaj si din punct de vedere al perceptiei publice...Am fi fost considerati occidentali, am fi avut o alta imagine...Polonia si Cehia au avut numai de castgat cand au ales catolicismul...La fel si Croatia, Slovacia sau Slovenia...Desi state slave, au ales catolicismul. Aceasta eroare a fost partial reparata prin aparitia Bisericii Romane Unite (greco-catolice) in secolul XVIII. Greco-catolicii mai sunt numiti catolici de rit rasaritean. Au traditii ortodoxe, insa il accepta pe papa de la Roma ca sef spiritual, fiind recunoscuti ca si catolici.

Cam aceasta este istoria Marii Schisme din 1054, care a rupt religia crestina in doua parti: ortodoxa (rasariteana) si catolica (apuseana). Din pacate, aceasta ruptura nu s-a vindecat nici pana azi, ba chiar s-a agravat prin ruperea religiilor protestante din catolicism (luteranism, calvinism, etc.) Daca se va reface unitatea crestinismului? Nu stiu. Dar sper... E singura solutie pentru o religie crestina puternica. Cine ar trebui sa fie liderul ei? Unul singur. Papa de la Roma.

The terrorism - an intolerable flagella

Is terrorism a problem of the XXIst century? The answer is, clearly: YES. Why? Because it is a danger for thw Western civilization... And for our level of development. Of course, I was talking about the Islamic terrorism, the most dangerous of all.

What is the purpose of these people? Their purpose is to destroy the Western civilization, the Christian values and everything related to them...or, to conquer the Christian countries in order to make them part of the Muslim world. This is a way of destroying a civilization, too. So, in conclusion, they have only one purpose: to destroy us as a civilization.

 Why would they do that? Honestly, I don't know. I don't understand their reason. Maybe they are envious of what we have created so far...Maybe it is an old idea of all civilizations...the desire to dominate the world. Whatever this reason might be, this purpose doesn't fit the spirit of the XXIst century. These days, people accept the cultural diversity. This diversity makes our world more interesting. Of course, we should tolerate all the cultures, because every culture has its role on Earth...And the right to live among us.

Why don't they, the Arabs, have the same opinions? Because they live in the spirit of the XV th century. They actually are in the XV th century, according to their calendar. But this is not an excuse for them...and for anyone like them. They want to be tolerated in this world...But first, they must learn themselves how to tolerate the others. There is room for everyone on our planet...Why can't we tolerate each other? Why does terrorism have to exist? It is a flagella...These are some unanswered questions. Maybe the answer will be found some day. One answer is sure. The tolerance has its own limits...And the terrorism is beyond them. Not only the Arabic terrorism. But all the organizations which promote the terrorism. This is how we can get rid of this flagella. This is how we can have a healthy world.

Imperiul Macedonean

Da...Astazi voi scrie despre una dintre cele mai fascinante constructii ale antichitatii...Imperiul Macedonean. Este prima incercare de stat mondial, prima incercare de globalizare, prima incercare de impunere a unei limbi ca "lingua franca" (limba greaca). Inainte de-a analiza cum s-a ajuns la aceasta constructie politica, haideti sa vedem cine erau macedonenii si unde traiau ei.

Macedonia era un stat trac, in nordul Greciei. De fapt, erau niste triburi trace, ca si atatea altele in Balcani si in spatiul vechii Dacii. Herodot, marele istoric grec, spunea despre traci ca sunt "cei mai numerosi dupa inzi (indieni)". Desigur, marele istoric nu cunostea existenta Chinei, statul cel mai populat inca de pe atunci. China a fost cunoscuta mult mai tarziu de europeni, in secolul XIII, gratie calatoriilor lui Marco Polo. Macedonia este atestata documentar ca si stat inca din secoulul VII i. Hr. primul lor rege fiind Perdiccas I. Urmeaza o perioada de extindere sub urmasii lui Perdiccas (fiul sau Argaeus I, construind o capitala la Aegae) , dupa care statul intra in decadenta, fiind cucerit de Imperiul Persan, condus de Darius Hystaspes, imperiu in plina ascensiune. Independenta este recapatata sub regele Alexandru I (495 - 450 i. Hr.).

 Edificarea statului macedonean unificat se produce abia in timpul regelui Amyntas III (393 - 370 i. Hr.). Acesta are 3 fii, dintre care doi domnesc pentru o scurta perioada de timp, iar al treilea pune intr-adevar bazele a ceea ce se va numi in viitor "Imperiul Macedonian". Astfel, cei doi fii care domnesc putin sunt: Alexandru II si Perdiccas III. Urmasul lui Perdiccas, minor, a fost detronat de Filip II, cel de al treilea fiu al lui Amyntas, tatal lui Alexandru III (Macedon).

   Deci cum a ajuns Filip II la putere? Intai, a fost regent al nepotului sau, Amyntas IV, care era "nevarstnic" sau minor cum se zice in zilele noastre. Dup-aceea, detronandu-l, ajunge rege cu puteri depline. Filip va reorganiza armata macedoneana, si statul, pentru a-l face puternic si ofensiv. In timpul lui Filip, Macedonia devine un stat foarte asemanator cu orasele-state grecesti, deci un stat modern pentru acele timpuri. De asemenea, Macedonia devine un stat ofensiv, pus pe cuceriri, mai intai in Peninsula Greaca. Incepe cuceririle prin anexarea unor provincii care apartineau Epirului, negociaza abil cu alte triburi trace pentru muntii auriferi Pangaeus, aur cu ajutorul caruia va bate renumitii sai stateri de aur, filipii, care vor rivaliza cu bufnita ateniana sau cu daricii persani, fiind o moneda foarte puternica in epoca. Astfel, isi va reorganiza armata, adoptand asa-numita si temuta in epoca "falanga macedoneana", cea mai noua tehnica de lupta a epocii, cu care va surprinde atat el, cat si fiul sau Alexandru, care o va dezvolta ulterior. El va stabili capitala la Pella, dezvoltand orasul si construind numeroase edificii. Nobilimea va ocupa, in timpul domniei sale, posturi importante in administratie si armata, nemaiputandu-se ocupa cu intrigi. Acesta este si motivul pentru care i-a pus pe toti in slujba statului. De asemenea, Filip va incerca si va reusi in cele din urma subordonarea lumii grecesti. Dupa numeroase incursiuni ale lui Filip in teritoriile vecine, dupa invrajbirea statelor grecesti unul impotriva celuilalt ( se aplica aici principiul roman de mai tarziu Divide et impera!)), care au dus la desfiintarea Ligii maritime ateniene, prin "Razboiul aliatilor" (357 - 355 i. Hr.), se va ajunge la formarea unei Ligi elenice impotriva lui Filip, formata din principalele state grecesti. In anul 338 i. Hr. are loc batalia de la Cheroneea, o stralucita victorie a lui Filip impotriva grecilor, victorie inlesnita de cavaleria comandata de fiul sau Alexandru, viitorul rege. In anul 337 i. Hr. se va fonda Liga de la Corint, care cuprinde toate statele grecesti, cu exceptia Spartei. Ea va fi sub obladuirea lui Filip, care obtine astfel hegemonia asupra Greciei. El este recunoscut conducator (hegemon), promitand in schimb autonomia membrilor Ligii. Deci vicleanul Filip a obtinut ce de fapt si urmarise: stapanirea Greciei. Desigur, aceste evenimente au dus si la fondarea partidei antimacedonene, condusa de celebrul orator grec Demostene (384 - 322 i. Hr.), unul din cei mai mari oratori antici. Acesta, desi cu un defect grav de vorbire (era balbait) si cu o voce foarte slaba (pe care si-a intarit-o bagandu-si pietre in gura si vorbind in acest fel) si cu un tic nervos (isi misca continuu umarul drept) a reusit sa capteze atentia publicului vremii prin discursurile sale contra lui Filip II si a politicii acestuia(celebrele filipice). Filip II va fi asasinat in anul 336 i. Hr., in vechea capitala a Macedoniei, Aegae, pe cand se afla la nunta fiicei sale, Cleopatra cu Alexandru I al Epirului, de catre Pausanias de Orestis, care era una din cele sapte garzi de corp ale regelui.

Din acest moment, regele Macedoniei va deveni Alexandru III (Macedon), fiul de 20 de ani al lui Filip II si al Olimpiei. Deci, Alexandru era pe jumatate grec (dupa mama) si pe jumatate trac. Insa niciodata nu a vorbit perfect limba greaca, accentul fiindu-i mereu trac. La fel si fizionomia sa roscata era specifica mai degraba neamurilor trace decat grecilor. Deci iata cine ne este stramos! In nici un caz imparatul Traian, cum ne invata de sute de ani istoria...

Domneste intre anii 336 i. Hr. si 323 i. Hr., fiind considerat unul din cei mai straluciti comandanti ai Antichitatii, fiind pomenit in numeroase cantece si opere literare. Dupa preluarea domniei, isi asigura dominatia peste traci si iliri, dupa care inabusa rascoalele statelor grecesti (Teba, Atena, Pelopones). In anul 335 i. Hr. va distruge Teba, transformandu-i locuitorii in sclavi.

In anul 334 i.Hr. incepe marea campanie impotriva fostilor cuceritori de odinioara: persii. Aici, Alexandru poarta batalia de la Granicos (334 i. Hr.), in urma careia supune satrapiile persane din Asia Mica, cucerind inclusiv orasele grecesti din zona. Rasunatoare este cucerirea orasului Gordium din Asia Mica prin "taierea nodului gordian". Se spune ca in acel oras era un nod foarte complicat de dezlegat. Mai marii orasului i-au promis aceluia care-l va desface ca i se vor supune. Alexandru, nereusind sa-l desfaca, l-a taiat cu sabia dintr-o singura lovitura. In anul urmator, 333 i. Hr., prin batalia de la Issos, Alexandru il va invinge pe insusi regele Persiei Darius III. Urmeaza in anii urmatori (332 si 331 i. Hr.) subjugarea Siriei, Mesopotamiei si Egiptului (unde este intampinat ca si urmas al faraonilor, si fiu al lui Amon-Ra, zeul soarelui la egipteni). De asemenea, intemeiaza orasul Alexandria, in anul 332 i. Hr. In anul 331 i. Hr. dupa inabusirea unei revolte a spartanilor, prin batalia de la Megalopolis, Sparta se alatura Ligii de la Corint. Dupa batalia de la Gaugamela (331 i. Hr.) Darius fuge, iar Alexandru este proclamat rege al Persiei, intrand in Babilon si in Susa. Tezaurul persan este capturat. De asemenea, ca razbunare pentru distrugerea Acropolelui atenian in trecut, Persepolis, fosta capitala persana este distrusa in anul 330 i. Hr. Alexandru va pastra modul de organizare a Imperiului Persan (satrapiile), va adopta la curtea sa ceremoniile persane si vestimentatia adecvata, se va proclama urmas al dinastiei Ahemenizilor, se va casatori cu o principesa persana, Roxana, obligandu-si 10.000 de soldati sa se casatoreasca cu fete din regiunile cucerite. Astfel spera Alexandru ca cei din regiunile cucerite sa-l recunoasca. De asemenea, a permis functionarea tuturor cultelor religioase din provinciile cucerite. Intre anii 327 - 325 i. Hr. se desfasoara campania din India pentru a atinge granitele estice si sudice ale lumii cunoscute atunci. Dupa victoria de la Hydaspes (326 i. Hr.) impotriva regelui Poros, Alexandru cucereste NV Indiei, o razmerita a trupelor pe raul Hydaspes determinandu-l sa renunte la planurile sale de cucerire a intregi Indii. Alexandru se retrage la Babilon, care devine capitala a Imperiului sau  (vezi harta AICI)  (324 i. Hr.). Va face noi planuri de expansiune pana in Galia, Iberia, Cartagina, Italia (zone cucerite mai tarziu de un alt mare imperiu al antichitatii, Imp. Roman). De asemenea, pregateste o expeditie mare in Golful Persic, dand ordin santierelor navale sa construiasca o imensa flota. Dar...toate aceste planuri vor fi intrerupte de moartea sa, in anul 323 i. Hr. pe 13 iunie, la Babilon...Avea doar 33 de ani. Cauza mortii? Neclara...Unii zic ca a fost ucis de malarie, contractata in India. Altii cred in varianta otravirii. Altii...in varianta infestarii cu gripa aviara de la corbii foarte numerosi ai Babilonului. Cert e ca un tanar si stralucit comandant a murit prea devreme... Dupa moartea sa, Imperiul se destrama in state elenistice, conduse de diadohi (care erau fostii sai generali).

 Prin Imperiul sau, Alexandru Macedon a raspandit cultura si limba greaca in Orient, si prin intermediul numerosilor poeti si artisti care-l insoteau. Aceasta a devenit limba unitara (koine) a lumii cunoscute atunci. A realizat o uniune monetara, nerealizand insa una administrativa (a pastrat vechile forme de organizare in provinciile cucerite). A intemeiat peste 70 de Alexandrii (orase care ii purtau numele). De asemenea, a intemeiat si un oras Bucephala, dupa numele preaiubitului sau cal Bucephal. 

Intrebarea fireasca este: de ce nu a durat acest Imperiu dupa moartea sa? Foarte simplu. Imperiul s-a nascut foarte repede, in decursul a 13 ani. Nu exista o conceptie administrativa unitara. De asemenea, totul a fost facut strict prin forta, natiunile cucerite nefiind integrate intr-un sistem. Nu a existat un cult religios unitar. Alexandru a condus prin Uniune personala ( era rege al Persiei, faraon egiptean, rege al Macedoniei si hegemon grec ca si conducator al Ligii de la Corint). Acest lucru nu putea dura dupa moartea sa...

  Altfel au stat lucrurile in bine-organizatul Imperiu Roman de mai tarziu, care a impus latina ca limba unitara (lingua franca). Roma si-a construit imperiul in sute de ani, fiecare provincie era integrata sistemului roman, guvernata dupa acest sistem, romanii venind peste tot cu armata de functionari dupa ei. De aceea statul roman a fost atat de durabil. Concluzia e ca Alexandru a vrut sa faca ceea ce au facut pragmaticii romani mai tarziu...Dar abordarea problemei a fost prea romantica...Sau era prea devreme pentru omenire?...Cine stie? Cert este ca prin Imperiul Macedonean si apoi prin cel Roman s-a deschis si continuat un drum: cel al globalizarii...drum care continua si astazi, de data asta cu engleza pe post de lingua franca si cu S.U.A. in rolul principal. Unde va duce el? Dumnezeu stie...