Cultul Amish

   Dragii mei cititori, astăzi am sa va vorbesc despre un cult creștin mai puțin întâlnit și cunoscut: Amish.

    Haideți să vedem care sunt caracteristicile acestui cult și de unde provine el.

    

    Cultul Amish este o parte din ramura menoniților. Ce sunt aceia menoniți? 

    Menoniții sau anabaptiștii sunt un curent religios aparut în secolul XVI in Olanda in urma Reformei Radicale. Nu voi intra în detalii in legătură cu această Reformă. Voi spune doar că este mai radicală decât cea a lui Luther, in sensul că susține separarea totală a Statului de Biserică și botezul la maturitate. De aici vine și numele de anabaptiști (botezați din nou în limba greacă). El le-a fost dat de cei care se opuneau rebotezării. Numele de menoniți provine de la olandezul Menno Simmons (1496-1561), care a fost un lider foarte influent al anabaptiștilor olandezi și unul din oamenii care a militat pentru recunoașterea acestui curent ca parte din Reformă. 

     

      Desigur, anabaptiștii au suferit foarte multe persecuții in secolul XVI, o parte din ei migrând in Elveția sau in statele germane, in special in Tirolul de Sud. Acestia din urmă se numeau hutteriți după liderul lor Jakob Hutter si îi întâlnim la un moment dat și in Transilvania unde au fost asimilați in timp.

     Cei emigrați in Elveția se numesc Amisch (sau Amish in scrierea engleza) după numele liderului lor Jakob Amman.

 

     Însă persecuțiile la care erau supuși anabaptiștii nu încetează nici după emigrarea unei părți a lor în Elveția și statele germane. Acest lucru determina migrația lor în masă peste Ocean, pe continentul nord-american in secolul XVIII, azi fiind întâlniți doar acolo.

     Deci membrii cultului Amish se consideră singurii urmași legitimi ai anabaptiștilor elvețieni in frunte cu Jakob Amman de la care își trag și numele. Ei se caracterizează prin traiul în comunități izolate și prin refuzul folosirii tuturor aparatelor moderne, electricității, mașinilor, etc. De asemenea, vestimentatia lor este una diferită, rămânând la ce se purta in secolele XVII-XVIII. Nu sunt admise culori stridente (roșu de exemplu). Sunt admise doar nuanțe triste și șterse. Trăiesc după principiile Bibliei, in special după cele ale Noului Testament in forma sa literară. Ei acceptă să li se pozeze casele, dar foarte greu acceptă sa fie pozați ei, datorită faptului că ei consideră că se incalcă a doua poruncă a Decalogului (Să nu-ți faci chip cioplit, nici altă asemănare și să nu te închini lor.) Orice încălcare a "Ordnung" (Regulamentul nescris stabilit de Biserica) se poate pedepsi chiar cu excluderea. In acest caz unele comunități Amish nu mai țin legătura cu cel exclus, lucru întâlnit și la Martorii lui Iehova, iar alte comunități au renunțat la acest obicei, păstrând legăturile sociale cu cei excluși.

     

Amish la munca, cu îmbrăcămintea specifică.

     De asemenea membrii Amish mănâncă ceea ce produc, ocupându-se in special cu agricultura. Se spune că trăiesc mai mult, rata bolilor respiratorii, cancerului, infarctului, etc. fiind mult mai mică. De ce? Deoarece nu mănâncă hrană procesată și nu locuiesc în mediu poluat. Nu folosesc automobile, deplasandu-se cu trăsuri.

 

           Trăsură specifică comunității Amish 

     

    Ei nu vorbesc în engleză între ei, folosind o limbă arhaică, de fapt limba germană elvețiană  așa cum era când au plecat ei din Elveția in secolul XVIII. Datorită faptului că primul stat american în care s-au stabilit a fost Pennsylvania, limba a fost denumită germana de Pennsylvania. Ei îi numesc pe cei din lumea din jurul lor "englezi". Este același caz pe care îl întâlnim în Africa de Sud cu limba afrikaans care de fapt este olandeza vorbită în secolul XIX când burii olandezi au colonizat țara. Orele de școală se țin în limba engleză, punându-se accentul pe învățarea scrierii, citirii, socotitului, istoriei Amish și unor noțiuni de agricultură și de lucru manual. De obicei, membrii Amish absolvă maxim 8 clase.

    

     De asemenea, in comunitățile Amish se practică Rumspringa sau Alergarea in cerc. Aceasta se face între 15 și 16 ani și constă în îmblânzirea regulilor sociale. Mai concret, adolescentul sau adolescenta va primi dreptul de a ieși în lume, la petreceri cu oameni non-Amish, in cluburi, etc. pentru a experimenta viața din lumea "englezilor". Acest lucru este permis pentru găsirea perechii și pentru ca adolescentul să hotărască în cunoștință de cauză dacă va rămâne Amish sau nu. Majoritatea hotărăsc să rămână în comunitate și să se boteze. Bărbații sunt obligați să poarte barbă după ce s-au însurat, simpla mustață fiind interzisă. 

    Desigur, aceste reguli par foarte dure și greu de respectat. Unii membri Amish aleg sa părăsească comunitatea și să se integreze în societatea americană. Cei care merg la celelalte Biserici anabaptiste sunt denumiți cu expresia "s-a tuns singur". Merită spus că celelalte două Biserici anabaptiste de care vorbeam mai sus nu impun izolarea sau refuzul modernității la aparate și haine, membrii lor fiind integrați în societate. Cei care părăsesc comunitatea pentru a se integra pur și simplu in societate sunt catalogați astfel: "s-a englezit și ăsta". Ei nu se implică in politică, nu votează și nu fac armata.

     Totuși, există și comunități Amish de moda nouă sau de ordin nou care folosesc electrocasnicele, mașinile, computerele, limba engleza in conversațiile dintre ei, dar se deosebesc de ceilalți prin îmbrăcămintea specifică. Acestea sunt însă mai rare. Majoritatea trăiesc așa cum am descris mai sus, o viață ca acum câteva secole.

     Iată principalele trăsături ale cultului Amish. Voi reveni în articolele următoare cu ultimul cult creștin pe care îl voi analiza și apoi cu cultele necreștine.