Extrema dreaptă și lumea de azi

   Dragi cititori, acest articol își propune să analizeze care este cauza ascensiunii extremei drepte in lumea de azi, pentru prima dată după anii 20-30 ai secolului trecut.

  Înainte de a trece la această analiză, trebuie văzut ce înseamnă extrema dreaptă și prin ce se caracterizează ea. 

  

    Extrema dreaptă are ca și caracteristici naționalismul exacerbat, chiar superioritatea națiunii  respective față de celelalte, religiozitatea profundă, chiar exagerată, stigmatizarea anumitor categorii de oameni în funcție de etnie, rasa, orientare sexuală, etc.

     Haideți acum sa vedem care este cauza reapariției acestor idei la 80 de ani de la încheierea celui de al doilea război mondial, pornit tocmai de ele.

   

       Trăim într-o lume a drepturilor. Toți avem drepturi egale, fie că suntem albi sau negri, hetero sau homosexuali, lesbiene, transsexuali, etc. Acest lucru este evident unul bun, democrația fiind cel mai bun sistem de guvernare...cu o condiție. Sa nu se exagereze. Din pacate, lumea in care trăim tinde să se îndepărteze de democrație și să evolueze spre extrema stângă. Sigur, nu comunismul bolșevic, impus cu forța...ci un neomarxism împachetat frumos in culori de curcubeu. În rândurile următoare va voi prezenta caracteristicile extremei stângi și unde le găsim în lumea de astăzi. 

    Comunismul sau teoria marxistă are următoarele caracteristici: internaționalismul, ateismul și egalitatea socială indiferent de rasa, etnie, orientare sexuală, etc. Cu toate aceste caracteristici se merge la extrema ca și în cazul celei drepte prezentate mai sus. 

     Le găsim toate acestea în lumea de azi duse la extrema? Sigur că le găsim! Sa le luam pe rand:

    Internaționalismul se întâlnește foarte clar. Nu i se mai spune internaționalism proletar ci globalizare. Și aceasta dusa la extrema. Ateismul? Îl găsim destul de frecvent mai ales printre tineri. Nu se mai impune cu forța ca in 1917 dar exista datorită societății tot mai seculariste in care trăim. 

    Drepturile pentru toți? Da! Acesta este un lucru bun, dar dus la extrem poate deranja. De ce sa fie obligatoriu ca in fiecare film sau desen animat sa apară neapărat om de culoare, homosexual, lesbiana, etc.? Asta nu mai e democrație! Sa apară, nu deranjează pe nimeni...dar nu băgati pe gât! Sa nu vorbim de odioasa organizație LGBT cu toate paradele acelea absolut imorale. Ce învață copiii de acolo? Sigur, acele parade nu sunt noi. Prima a fost chiar înainte de înființarea acestei organizatii. Se întâmpla în ianuarie 1918 la Petrograd, in Rusia care astăzi ne da lecții de moralitate. A fost organizată de comunisti sub directa îndrumare a lui Lenin. Sa nu vorbim de parodierea grotescă a religiei (vezi deschiderea JO de la Paris 2024) și de exacerbarea transgenderilor (vezi cazurile Eurovision sau Miss Olanda). Ar mai fi multe alte cazuri. Îmi vine in minte acea campanie Black Lives Matter in care fotbaliștii îngenuncheau pentru a-și cere chipurile scuze pentru ce pățiseră negrii in regimurile coloniale. Desigur, li s-au întâmplat niste lucruri regretabile. Dar sa se ajungă până aici? E prea mult.

Sa nu vorbim de statuile lui Lenin ridicate în Germania. Sa nu vorbim de imigrația exagerată din Europa, consecință a planului Kalergi de amestecare a raselor.

Statuia lui Lenin din Gelsenkirchen (fosta Germanie...de Vest)

    Iată deci motivele pentru care extrema dreaptă ia și va lua tot mai multă amploare. Și în epoca interbelică a fost la fel. Ascensiunii comunismului (extrema stângă) i-a venit replica prin extrema dreaptă. Acum se întâmplă exact la fel. Atunci era contra evreilor care erau considerați responsabili pentru comunism și pentru asuprirea economică, acum poate fi contra migrației si altor teme actuale.

     

      Societatea este ca o balanță care are nevoie ca talerele sa ii fie în echilibru. Daca se dezechilibrează pe o parte, ea tinde să se reechilibreze. Daca extrema stângă merge prea departe, apare extrema dreaptă în contrabalansare. La fel se întâmplă și dacă cea dreaptă sare calul.

    In concluzie, cum ar trebui sa facem pentru a nu mai apărea extreme de nici un fel? Sa nu mai exageram cu nimic. Nu trebuie sa stigmatizam pe nimeni după nici un criteriu,  dar nici sa le dam drepturi exagerate. Deci cuvântul de ordine este unul: ECHILIBRUL. Ca si in cazul fiecărui individ în parte, și în cazul societății, echilibrul aduce liniște. Liniștea de care toți avem nevoie. 

Francmasoneria

    Dragi cititori, astăzi am sa scriu despre un subiect pe cât de misterios pe atât de interesant: francmasoneria. Ce este francmasoneria? Cum a apărut? De ce a apărut? Articolul de mai jos va încerca să răspundă la toate aceste întrebări.

Simbol masonic cu litera G (God = Dumnezeu) cu un echer și un compas (uneltele Marelui Arhitect).

     Masoneria sau francmasoneria este un ordin inițiatic, membrii săi fiind înfrățiți prin idealuri comune spirituale morale și sociale. Ei depun un jurământ de inițiere pe una din cărțile sfinte (Biblia, Coranul sau oricare alta) și cred într-o Putere Supremă sau într-un Mare Arhitect al Universului. De fapt, sunt alte denumiri date lui Dumnezeu. Ei au rădăcinile europene în Evul Mediu timpuriu, 

recomandându-se ca o breasla de constructori calificați. Ei construiau biserici și catedrale și aveau legământ pentru păstrarea secretelor meseriei. Legenda spune că masonii sunt urmașii constructorilor Templului lui Solomon. Unii spun că provin din Cavalerii Templieri, un ordin militar și religios catolic din Evul Mediu timpuriu. Alții îi confunda cu altă organizație misterioasă, Illuminati, aparuta in Germania. Se spuna că și această organizație a fost înființată tot de masoni. Dar este adevărat că cei din organizație au construit Notre Dame de Paris și Westminster Abbey din Londra.Chiar numele lor vine din cuvântul francez maçon care înseamnă zidar. Termenul franc se folosea pentru toate breslele scutite de impozit, ei fiind în aceasta categorie. Pe lângă aceasta, ei aveau dreptul de a călători liber in toate statele creștine. Francmasoneria are o istorie foarte complexă și misterioasă, unii din membrii săi implicându-se in evenimente importante precum revoluții, războaie, mișcări intelectuale. 

   

    Francmasoneria este cea mai veche organizație fraternă a lumii, fiind și cea mai mare (6.000.000 de membri la nivel mondial). Inițial a fost un club al bărbaților, unde aceștia se întâlneau pentru beneficii reciproce. Dar în timp organizația s-a deschis și pentru femei, existând și Loji Masonice pentru acestea.

 

     Francmasonii au adoptat ideile iluministe din secolele XVII -XIX ca de exemplu abolirea monarhiilor și republicanismul, meritocrația și guvernarea constituțională. Ei nu sunt o organizație secularistă, crezând într-o ființă superioară după cum am arătat mai sus. Dar acest Mare Arhitect care a creat Universul nu intra in contact cu creația sa și nu o influențeaza. Acestea sunt ideile deiste ale Iluminismului.  Din acest motiv și din cauza ocultismului organizatiei, aceasta a intrat în conflict cu ortodoxia și catolicismul. In cazul celui din urmă a existat și o exprimare oficială în acest sens printr-o Bula Papală din 1738. Acest document interzicea oricărui catolic sa devină mason și este în vigoare și azi, doctrina organizației fiind considerată incompatibilă cu cea a Vaticanului.

    În încheiere, să vedem ce personalități  străine și românești au fost membre ale Francmasoneriei: Voltaire, Simon Bolivar, Goethe, Mozart, George Washington, Benjamin Franklin etc. Dintre români ii avem pe Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Alexandru Vaida Voevod, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Titu Maiorescu etc. 

    Iată deci câteva aspecte ale acestei organizații misterioase. Sper că acest articol sa aducă puțină claritate in aceste tenebre alw Francmasoneriei.

       Bibliografie:

   

       https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Francmasonerie

 

https://www.google.com/amp/s/www.descopera.ro/maratoanele-descopera/mari-intrebari/19453466-cine-sunt-francmasonii/amp

      

     

APEL UMANITAR!

In data de 05.04.2024 casa familiei Negrea din cartierul orădean Episcopia Bihor a fost cuprinsă de flăcări, fapt care a făcut-o de nelocuit. Din păcate, in incendiu și-a pierdut viața și bărbatul familiei, Teodor. Daca se găsesc niste suflete bune care vor sa ajute cu sume de bani pentru reconstrucția locuinței (fiecare cât îl lasă posibilitățile materiale) pot sa le depună în următoarele conturi:

RO62 BREL 0005 5021 2882 0100 in LEI

LT97 3250 0985 6838 1526 in EURO

Beneficiar: Denisa Roxana Negrea

RO95BTRL00501201D50466XX in LEI.

Beneficiar: Ana Negrea.

Anglicanismul

    Dragi cititori, astăzi vom vorbi despre ultimul cult creștin pe care mi-am propus să îl analizez: anglicanismul.

    Ca de obicei, voi prezenta originile acestui cult și principiile sale de credință.

   Anglicanismul sau galicismul cum ii zic francezii reprezintă totalitatea organizării Bisericii Angliei după separarea de Biserica Romei din 1534 și sub influența Reformei protestante care luase deja amploare.

    Ruptura nu este însă completă, deoarece "divorțul" a fost acceptat doar de o parte,de cea care l-a inițiat: Henric VIII, regele Angliei. Papa Clement VII nu a fost de acord cu separarea de Biserica Romei. Din acest motiv, Biserica Anglicana nu este considerată Biserică protestantă ci Biserică occidentală catolicească, ruptă de autoritatea Bisericii Romei. In Scotia și SUA este numită Biserică Episcopală. In cazul Bisericilor protestante, după cum am putut vedea în articolele anterioare, "divorțul" a fost acceptat de ambele părți.

         Westminster Abbey, catedrala Bisericii Anglicane.

   Acum să vedem cum s-a ajuns la această separare unilaterală a Bisericii Angliei de cea a Romei. 

     

   Regele Henric VIII era căsătorit cu Caterina de Aragon, consfintindu-se astfel o uniune maritala anglo-spaniolă și o alianță a celor două țări. La un moment dat se îndrăgostește de Ana Boleyn, una din doamnele de onoare de la Curte. Pentru a se căsători cu ea trebuia bineînțeles sa divorțeze de Catarina. In acele timpuri nu exista divorț civil iar ca și catolic trebuia să ai acordul Papei pentru a-l putea obține. După un proces îndelungat, Papa refuza acordul iar Henric, urmând sfatul Annei, îl demite de arhiepiscopul de York, cardinalul Wolsey inlocuindu-l cu Thomas Cranmer, un apropiat al familiei Boleyn care devine arhiepiscop de Cantebury. Ca o paranteză precizez că Henric și Anne sunt părinții uneia din cele mai mari regine pe care le-a avut Anglia, Elisabeta I, care dă numele unei epoci de mare dezvoltare culturală (epoca elisabetană). Anne Boleyn a fost decapitată la porunca lui Henric  la doar 3 ani după nașterea Elisabetei fiind acuzată de adulter cu 5 bărbați printre care și fratele ei George și de înaltă trădare. De ce? Pentru că afemeiatul Henric era îndrăgostit de o alta femeie care îi va deveni a treia soție din cele 6 avute. Numele ei era același cu al celebrei actrițe americane care a jucat-o pe Dr. Quinn in serialul omonim: Jane Seymour. 

Henric VIII (1491-1547), părintele anglicanismului. Domnește între 1509 și 1547.

    

     Odată numit, Thomas Cranmer a acceptat anularea căsătoriei regelui cu Catarina de Aragon și a oficiat noua căsătorie cu Anne, trecând peste hotărârea Papei, care îl excomunică. Parlamentul Angliei trece și el peste hotărârea Papei și votează Actul de Succesiune prin care scoate din linia de descendență pe toti cei din familia Aragon începând cu Catarina și cu fiica ei și a luj Henric, Maria (care va domni totuși in Anglia, dar mai târziu). Prin acest act vor fi introdusi in linia de succesiune cei din familia Boleyn. De asemenea, se adoptă și Actul de Separație prin care se definitivează separarea Bisericii Angliei de Biserica Romei iar Regele devine cap al Bisericii Anglicane, lucru valabil și astăzi. Tot în timpul lui Henric VIII se desființează mănăstirile din Anglia și Irlanda și li se vor seculariza averile. Cu alte cuvinte, ele vor trece în proprietatea Coroanei, regele remunerând fostul personal al acestora și preluându-i funcțiile. 

      Westminster Abbey in interior 

    

     Acum să vedem pe scurt și principiile de credință ale anglicanismului. 

 

    Principiile de credință ale acestui cult sunt cuprinse în Cele 39 de articole. Acestea au fost adoptate în 1562 de Adunarea Clerului iar din 1628 sunt precedate de Declarația de aprobare a regelui. Fiecare preot anglican trebuie să semneze Cele 39 de articole la hirotonisire. Articolele sunt de fapt un compromis între principiile catolice și cele protestante. Articolele I -VIII sunt considerate catolice, referindu-se la Sfânta Treime și la natura trinitariană a lui Dumnezeu, la Scripturi și la credințele esențiale. Articolele IX-XVIII sunt articole protestante, adoptând concepțiile protestante despre păcat, despre justificarea prin credință, despre suflet, etc. Articolele XIX-

XXXI sunt articolele anglicane și se referă la cult, la slujire, la Biserică și la teologia sacramentală. Articolele XXXII-XXXIX sunt articole generale cu privire la celibatul ecleziastic (absent la unele ramuri ale cultului), la hirotonisire și la excomunicare, tradițiile Bisericii, etc. Articolul XXXVII precizează că episcopul Romei (papa) nu are autoritate în Anglia. 

    Biserica Anglicană are trei ramuri: anglo-catolicii, anglo-liberalii și anglo-evanghelicii. Fiecare parohie își stabilește felul de manifestare a credinței. 

     Anglo-catolicii sunt pentru ritul contemporan, pentru o practică sacramentală intensa, pentru celibatul preoților, monahism, liturghie zilnică și admiterea femeilor în preoție iar în Canada și în episcopat. Unele parohii au un cult puternic al Fecioarei Maria ca la catolici sau la ortodocșii ruși.

      Anglo-evanghelicii sunt pentru ritul vechi din 1662 și pentru limbajul arhaic. Ei sunt contra homosexualității și contra admiterii femeilor în preoție. Interpretează strict Biblia ca și protestanții și consideră că practică sacramentală se reduce la participarea la liturghii.

      Anglo-liberalii sunt pentru ritul contemporan, au o practică sacramentală redusă și sunt pentru hirotonisirea femeilor în preoție și pentru homosexualitate. Interpretează Biblia strict metaforic. Unii critică chiar Învierea lui Isus din punct de vedere istoric. 

    Iată câteva caracteristici ale acestui cult, ultimul cult creștin pe care îl analizez aici. Voi reveni în alte articole cu religiile necreștine.

Bibliografie:

https://politeia.org.ro/magazin-istoric/protestantii-7-biserica-anglicana-1/23686/

    https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Biserica_Anglican%C4%83

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Cele_treizeci_%C8%99i_nou%C4%83_de_articole

     

E primăvară!

E primăvară acuma in natură,

E anotimpul renașterii eterne 

Dar a fost și pericolul în stare pură,

Primăvara venită prea devreme...

Căci iarna cu a sa albă-nfățișare,

Oricând putea din nou să se arate

Iar plantele din februarie in floare,

Puteau să piardă ale lor bucate...

Dar totuși Dumnezeu nemărginitul,

Ne-a dat un pic din a Sa bunătate 

Și n-a lăsat din nou perfida iarnă,

Cuprinsul alb din nou să ni-l arate.

Sperăm acum să fie primăvară

Atâta timp cât calendarul o arată...

Iar vara să-și aștepte rândul cu răbdare,

Până la a sosirii sale dată...

Metodiștii și quakerii (tremuricii)

     Dragi cititori, astăzi voi scrie despre două culte creștine foarte rar întâlnite în zona noastră: metodiștii și quakerii (tremuricii). Cine sunt ei? Cum și unde au apărut? In ce cred? Sunt niște întrebări a căror răspuns îl veți afla in ceea ce urmează.

      Metodiștii:

       Metodismul este un cult religios creștin care urmărește propovăduirea "metodică" a Evangheliei și practicarea "metodică" a pietății și a evlaviei (de unde și numele cultului). Metodismul a apărut inițial ca o mișcare reformatoare în cadrul Bisericii Anglicane. A fost introdus in Anglia de către John Wesley in secolul XVIII. După moartea lui, curentul metodist a devenit Biserică separată sub denumirea de Biserică Metodistă Unită. După numele lui, metodiștii sunt numiți și wesleyeni.

   

                    John Wesley (1703-1791)  

      Alți membri marcanți ai metodismului erau Charles Wesley, fratele lui John și George Whitefield.

     Cultul s-a răspândit rapid în Imperiul Britanic și în Statele Unite iar astăzi are aproximativ 80.000.000 de adepți.

       Biserica Metodistă (exterior)

 

     Acum haideți să vedem principiile după care se ghidează metodiștii, mai exact in ce cred aceștia:

  

     Toți pot fi mântuiți.

     Toți au nevoie sa fie mântuiți.

  

      Toți pot avea siguranța că sunt mântuiți.

      Toți care parcurg procesul mântuirii pot fi mântuiți.

       

        Biserică Metodistă (interior)

    Pe lângă aceste principii se mai adaugă și altele, cum ar fi: 

    

     Îmbinarea cunoștinței cu practica unei vieți evlavioase. Cu alte cuvinte, aplicarea teoriei evanghelice in practică (in viață).

    

     Răspunderea colectivă a celor care conduc Biserica (laici sau clerici).

     Îmbinarea chemării personale cu răspunderea pe care o avem față de societate. Acest lucru înseamnă că nu doar mântuirea sufletului nostru contează ci și o viață plină de mila, iubire si dreptate pentru semenii noștri.

    Importanța legăturii între Bisericile metodiste din toată lumea.

     Importanța combinării râvnei cu disciplina  in practicarea credinței. 

    Importanța îmbinării predicii cu mărturia adusă de închinarea sacramentală (Cina Domnului și Botezul).

    Metodiștii recunosc doar două Sacramente sau Taine: Botezul și Euharistia (Împărtășania). De asemenea, in loc de preoți au pastori care pot fi și femei.

     Quakerii (Tremuricii):

    Numele oficial al acestui cult neoprotestant este Societatea Religioasă a Prietenilor și este înființat de către puritanul englez George Fox la jumătatea secolului XVII. Apare în timpul Revoluției Industriale din Anglia in rândul populației urbane sărace.

    

                     George Fox (1624-1691)

    Denumirea de quakeri (de la verbul to quake = a tremura, a se cutremura) le-a fost dată inițial de opozanții lor datorită obiceiului lor de a tremura in timpul întrunirilor ca semn al emoției religioase de care sunt stăpâniți. Alții spun că acest obicei a apărut în urma vorbelor lui George Fox către magistrați in timpul persecutiei quakerilor: Cutremurati-vă la vorbele Domnului!" In timp, acesta a devenit numele semioficial al cultului, nume sub care sunt și astăzi cunoscuți. In secolul XVII quakerii au fost supuși persecuțiilor, multi fiind închiși și uciși de către autoritățile vremii.

                  Steaua Quaker, unul din simbolurile cultului încă din secolul XIX.

    Acum haideți să vedem care sunt principiile de credință și caracteristicile acestui cult:

    Quakerii neagă nevoia unei Biserici și a clerului. Ei consideră că relația Om-Dumnezeu trebuie sa fie directă, nefiind nevoie de intermediari. Predica o ține oricare dintre credincioși, cel care are inspirația divină în ziua respectivă.

      Pentru quakeri, Biblia este doar o carte după care te poți ghida, dintre multe altele, nefiind o Carte Sfântă ca pentru celelalte culte creștine. Ei nu recunosc niciuna din cele 7 Sacramente.

     Quakerii nu consuma alcool, nu prestează jurământ militar și nu satisfac serviciul militar.

 

     In trecut, quakerii au fost cei mai activi luptători împotriva sclaviei și a comerțului cu sclavi.

    Iată câteva din caracteristicile cele mai importante ale metodiștilor și quakerilor. Revin in articolele următoare cu alte informații despre alte culte creștine și necreștine. 

     

  Bibliografie:

   https://ro.wikipedia.org/wiki/Metodism

   https://www.bisericametodista.ro/?p=90   

   https://ro.wikipedia.org/wiki/Quaker

   https://www.ledece.com/post/cine-sunt-quakerii

    

     

    

    

Mormonii

      Dragii mei cititori, astăzi vă voi prezenta un cult mai puțin cunoscut: cultul mormonilor. Cine sunt ei? In ce cred?

    Denumirea oficială a acestui cult este Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Cultul apare în America în 1830, fiind înființat de Joseph Smith Jr. Are peste 17.000.000 de adepți in toată lumea iar sediul central îl găsim în Salt Lake, Utah. Majoritatea populației din statul Utah este adepta acestui cult. Aici găsim peste 10% din populația mormonă a lumii.

             Templu mormon din Salt Lake, Utah

     Acum să vedem de unde provine denumirea de mormoni dată cultului?

     Numele mormon provine de la Cartea lui Mormon, pe care Joseph Smith Jr. pretinde că a tradus-o din niste scrieri antice. Aceste scrieri conțineau o istorie a vechilor americani, locuitori ai Americii

precolumbiene, pe care profetul Mormon, trăitor in secolul IV d. Hr. le-a adunat într-o carte. Fiul său, Moroni, le-a ingropat lângă un deal din actualul stat New York, fiind martor al distrugerii poporului său. El a făcut acest lucru pentru ca acele scrieri să nu se piardă. 1400 de ani mai târziu, Moroni l-ar fi condus pe Joseph Smith Jr. la locul in care se găseau inscripțiile. Acesta, cu ajutor divin, le-a tradus in engleză, apărând astfel Cartea lui Mormon și în această limbă. După uciderea lui Joseph Smith Jr. într-o închisoare din Carthage, Illinois (1844), majoritatea adepților săi l-au urmat pe Brigham Young, refugiindu-se in Valea Lacului Sărat, unde azi găsim orașul Salt Lake (Utah). Așa se explică atracția celor din statul actual Utah pentru acest cult. Unii lideri ai cultului prefera denumirea oficială în locul celei de mormoni, deoarece aceasta din urmă nu ar conține numele lui Isus Hristos care este figura centrală a cultului. 

       Statuia lui Moroni deasupra unui templu mormon din Portland (Oregon)

     Acum haideți să vedem care este doctrina acestui cult? In ce cred mormonii?

    Din capul locului merită precizat că mormonii nu se consideră nici ortodocși, nici catolici, nici protestanți ci creștini devotați, considerând Cartea lui Mormon "al doilea testament al lui Hristos". 

   

     Probabil ați auzit de o caracteristică fundamentală a cultului mormon: poligamia. Aceasta a fost permisă până în 1890 când Congresul Statelor Unite a declarat-o ilegală și a interzis-o. De ce a fost permisă inițial? Multe femei rămăseseră fără cap de familie, datorita faptului că bărbații le muriseră in Războiul de Secesiune (1861-1865) și în alte lupte din acea perioadă. Datorită acestui fapt, s-a reînviat în principiu biblic care permitea poligamia. Însă odată cu interzicerea sa de către Congres, Biserica Mormonă a interzis-o sub pedeapsa excomunicării (excluderii din cult). La mormoni soțiile își aleg soții după anumite semne date de Dumnezeu (vise, revelații, etc.) Ei trebuie sa fie virgini la căsătorie (atât bărbatul cât si femeia). Bărbații trebuie sa fie misionari înainte să fie aleși ca soți. Ucenicia obligatorie dureaza doi ani.  Înainte de căsătorie nu au voie sa flirteze și nici să se apropie  Totuși, mai există mormoni mai radicali, desprinși din Biserica oficială, care încă mai practică acest lucru. Cum anume? Se căsătoresc oficial doar cu o soție, legea civilă nepermițându-le poligamia iar cu restul se căsătoresc doar religios. Exact ca și în cazul musulmanilor, poligamia la acești mormoni radicali este permisă doar in cazul in care bărbatul își poate permite întreținerea familiei. 

 

     Acum să vedem care sunt cele 13 puncte ale credinței mormonilor:

    1. Mormonii cred in Dumnezeu Tatăl Veșnic și în Fiul Său Isus Hristos și în Duhul Sfânt.

    2. Oamenii vor fi pedepsiți pentru faptele lor, nu pentru păcatul lui Adam.

    3. Toți oamenii pot fi salvați prin ispășirea lui Hristos daca respectă legile Evangheliei.

    4.  Principiile și rânduielile Evangheliei sunt: Credința în Hristos, Pocăința, Botezul prin scufundare și Așezarea mâinilor pentru primirea darului Duhului Sfânt. 

    5. Un om poate fi chemat de Dumnezeu prin profeție și prin așezarea mâinilor de către cei care pot administra și predica principiile Evangheliei.

    6. Mormonii cred in organizarea inițială s Bisericii: apostolii, evanghelistii, învățătorii, preoții. 

    7. Ei recunosc darul revelației, vindecării, vorbirii în limbi, etc. 

     

    8. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu dacă este tradusă corect. Dar și Cartea lui Mormon este Cuvântul lui Dumnezeu.

    9.  Ei cred in tot ce a revelat, revelează și va revela Dumnezeu despre Împărăția Lui.

  10. Mormonii cred in Adunarea adevărată a lui Israel și în renașterea celor 10 triburi dispărute (azi au mai rămas două). De asemenea ei cred că Sionul (Noul Ierusalim) va fi construit pe continentul american iar Isus Hristos va reveni pe Pământ în S.U.A.

  11. Fiecare are dreptul de a-L preaslăvi pe Dumnezeu după propria voință și conștiință.

  12. Mormonii se supun autorităților statului și legilor țării în care trăiesc.

  13. Fiecare mormon trebuie sa fie cinstit, binevoitor, fidel, pur și să facă bine oamenilor.

   Aceasta este prezentarea acestui cult interesant și destul de necunoscut în Romania. Cel mai cunoscut mormon din România este fostul tenismen Ion Țiriac. Mai jos va prezint bibliografia folosită pentru acest articol:

 https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Mormon

https://www.descopera.ro/istorie/19707224-ce-trebuie-sa-stii-despre-mormoni-o-religie-in-ascensiune-la-nivel-mondial

Cultul Amish

   Dragii mei cititori, astăzi am sa va vorbesc despre un cult creștin mai puțin întâlnit și cunoscut: Amish.

    Haideți să vedem care sunt caracteristicile acestui cult și de unde provine el.

    

    Cultul Amish este o parte din ramura menoniților. Ce sunt aceia menoniți? 

    Menoniții sau anabaptiștii sunt un curent religios aparut în secolul XVI in Olanda in urma Reformei Radicale. Nu voi intra în detalii in legătură cu această Reformă. Voi spune doar că este mai radicală decât cea a lui Luther, in sensul că susține separarea totală a Statului de Biserică și botezul la maturitate. De aici vine și numele de anabaptiști (botezați din nou în limba greacă). El le-a fost dat de cei care se opuneau rebotezării. Numele de menoniți provine de la olandezul Menno Simmons (1496-1561), care a fost un lider foarte influent al anabaptiștilor olandezi și unul din oamenii care a militat pentru recunoașterea acestui curent ca parte din Reformă. 

     

      Desigur, anabaptiștii au suferit foarte multe persecuții in secolul XVI, o parte din ei migrând in Elveția sau in statele germane, in special in Tirolul de Sud. Acestia din urmă se numeau hutteriți după liderul lor Jakob Hutter si îi întâlnim la un moment dat și in Transilvania unde au fost asimilați in timp.

     Cei emigrați in Elveția se numesc Amisch (sau Amish in scrierea engleza) după numele liderului lor Jakob Amman.

 

     Însă persecuțiile la care erau supuși anabaptiștii nu încetează nici după emigrarea unei părți a lor în Elveția și statele germane. Acest lucru determina migrația lor în masă peste Ocean, pe continentul nord-american in secolul XVIII, azi fiind întâlniți doar acolo.

     Deci membrii cultului Amish se consideră singurii urmași legitimi ai anabaptiștilor elvețieni in frunte cu Jakob Amman de la care își trag și numele. Ei se caracterizează prin traiul în comunități izolate și prin refuzul folosirii tuturor aparatelor moderne, electricității, mașinilor, etc. De asemenea, vestimentatia lor este una diferită, rămânând la ce se purta in secolele XVII-XVIII. Nu sunt admise culori stridente (roșu de exemplu). Sunt admise doar nuanțe triste și șterse. Trăiesc după principiile Bibliei, in special după cele ale Noului Testament in forma sa literară. Ei acceptă să li se pozeze casele, dar foarte greu acceptă sa fie pozați ei, datorită faptului că ei consideră că se incalcă a doua poruncă a Decalogului (Să nu-ți faci chip cioplit, nici altă asemănare și să nu te închini lor.) Orice încălcare a "Ordnung" (Regulamentul nescris stabilit de Biserica) se poate pedepsi chiar cu excluderea. In acest caz unele comunități Amish nu mai țin legătura cu cel exclus, lucru întâlnit și la Martorii lui Iehova, iar alte comunități au renunțat la acest obicei, păstrând legăturile sociale cu cei excluși.

     

Amish la munca, cu îmbrăcămintea specifică.

     De asemenea membrii Amish mănâncă ceea ce produc, ocupându-se in special cu agricultura. Se spune că trăiesc mai mult, rata bolilor respiratorii, cancerului, infarctului, etc. fiind mult mai mică. De ce? Deoarece nu mănâncă hrană procesată și nu locuiesc în mediu poluat. Nu folosesc automobile, deplasandu-se cu trăsuri.

 

           Trăsură specifică comunității Amish 

     

    Ei nu vorbesc în engleză între ei, folosind o limbă arhaică, de fapt limba germană elvețiană  așa cum era când au plecat ei din Elveția in secolul XVIII. Datorită faptului că primul stat american în care s-au stabilit a fost Pennsylvania, limba a fost denumită germana de Pennsylvania. Ei îi numesc pe cei din lumea din jurul lor "englezi". Este același caz pe care îl întâlnim în Africa de Sud cu limba afrikaans care de fapt este olandeza vorbită în secolul XIX când burii olandezi au colonizat țara. Orele de școală se țin în limba engleză, punându-se accentul pe învățarea scrierii, citirii, socotitului, istoriei Amish și unor noțiuni de agricultură și de lucru manual. De obicei, membrii Amish absolvă maxim 8 clase.

    

     De asemenea, in comunitățile Amish se practică Rumspringa sau Alergarea in cerc. Aceasta se face între 15 și 16 ani și constă în îmblânzirea regulilor sociale. Mai concret, adolescentul sau adolescenta va primi dreptul de a ieși în lume, la petreceri cu oameni non-Amish, in cluburi, etc. pentru a experimenta viața din lumea "englezilor". Acest lucru este permis pentru găsirea perechii și pentru ca adolescentul să hotărască în cunoștință de cauză dacă va rămâne Amish sau nu. Majoritatea hotărăsc să rămână în comunitate și să se boteze. Bărbații sunt obligați să poarte barbă după ce s-au însurat, simpla mustață fiind interzisă. 

    Desigur, aceste reguli par foarte dure și greu de respectat. Unii membri Amish aleg sa părăsească comunitatea și să se integreze în societatea americană. Cei care merg la celelalte Biserici anabaptiste sunt denumiți cu expresia "s-a tuns singur". Merită spus că celelalte două Biserici anabaptiste de care vorbeam mai sus nu impun izolarea sau refuzul modernității la aparate și haine, membrii lor fiind integrați în societate. Cei care părăsesc comunitatea pentru a se integra pur și simplu in societate sunt catalogați astfel: "s-a englezit și ăsta". Ei nu se implică in politică, nu votează și nu fac armata.

     Totuși, există și comunități Amish de moda nouă sau de ordin nou care folosesc electrocasnicele, mașinile, computerele, limba engleza in conversațiile dintre ei, dar se deosebesc de ceilalți prin îmbrăcămintea specifică. Acestea sunt însă mai rare. Majoritatea trăiesc așa cum am descris mai sus, o viață ca acum câteva secole.

     Iată principalele trăsături ale cultului Amish. Voi reveni în articolele următoare cu ultimul cult creștin pe care îl voi analiza și apoi cu cultele necreștine. 

      

      

    

    

     

Putin - un Hitler al epocii moderne

      Nu credeam ca in ziua de azi, in secolul XXI sa revad, chiar si partial, chestiuni citite in cartile de istorie despre anii 30....Mai exact despre Germania anilor 30 si politica sa externa. Dar iata, Rusia lui Vladimir Putin mi-a dat o astfel de ocazie...Aceasta Rusie, agresiva inca de pe vremea lui Petru cel Mare, indiferent de haina pe care a imbracat o imperialismul ei (panslavism ortodox, internationalism proletar sau oligarhia de azi) reinventeaza metodele vechi hitleriste si scenariul folosit de acesta pentru a modifica, in favoarea ei si a aliatilor ei, statu-quo ul teritorial si sferele de influenta in Europa. Haideti sa vedem punctele comune ale istoriei anilor 30 ai secolului trecut si ai anilor in care traim:

     Dupa venirea sa la putere, in ianuarie 1933, Hitler a invocat mereu nevoia de "Lebensraum" adica de spatiu vital. Germanii, chipurile, erau foarte multi si incorsetati in frontierele impuse dupa primul razboi mondial. Astfel, a pacalit vigilenta Marilor Puteri (Anglia si Franta pe atunci, SUA nefiind inca ce este astazi) solicitandu-le acestora modificari teritoriale pe criterii etnice. Asa s a ajuns la Anschluss (alipirea Austriei la Reichul German prin forta, in 12 martie 1938). Ulterior s-a facut un simulacru de referendum, din care a reiesit ca 99% din populatie aproba acest act samavolnic. Asa s-a ajuns la Acordul de la Munchen din 29 septembrie 1938 cand regiunea sudeta a Cehoslovaciei (azi in Cehia) a fost incorporata Germaniei, cu acordul Angliei si Frantei. Pe atunci regiunea era locuită in majoritate de etnici germani, alungati de cehi după 1945. Acestea, in naivitatea lor, sperau ca il vor opri pe Hitler si vor salva pacea. Insa, pe 1 septembrie 1939, odata cu atacul conjugat al lui Hitler si Stalin asupra Poloniei, Marea Britanie si Franta declara razboi Germaniei si pornind astfel  a doua conflagratie mondiala.

     Ce se intampla azi? Putin este un lider autoritar in Rusia. Asta se vede cu ochiul liber. Ziaristi și adversari politici morti "accidental" sau in închisoare si libertatea cuvantului inabusita sunt niste simptome clare de dictatura. In martie 2014, anexeaza Crimeea. Dupa un "referendum" populatia valideaza anexarea. In 24 februarie 2022 Rusia invadează Ucraina. Speram ca puterile occidentale au invatat ceva din 1938 si nu mai recunosc acest act samavolnic. Acum razboiul se poarta, cel putin teoretic,  pentru E Ucrainei, rusofon si ortodox (V fiind greco-catolic si rusofob) pentru a readuce rusii la tara-mama. Deci acelasi argument etnic pe care il avea si Hitler. Si acum puterile occidentale acorda ajutor Ucrainei  părând că au învățat ceva din momentul 1938. Ma intreb, ce s-ar intampla daca Putin ar ataca o tara NATO, cum ar fi unul din statele baltice (Letonia, Lituania, Estonia) foste membre ale U.R.S.S.? Cred ca ar fi dezastru...NATO ar fi obligata, dupa opinia mea, sa activeze punctul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord, care spune ca orice atac impotriva unui stat NATO inseamna un atac impotriva tuturor membrilor Organizatiei. Ar insemna debutul celui de al treilea razboi mondial. Speram ca de data asta, eforturile diplomatice sa nu mai fie zadarnice și ajutoarele consistente iar liderii Europei sa nu mai fie asa de naivi ca in 1938 si sa nu-i faca concesii acestui "Hitler reloaded" de la Rasarit...De asemenea sperăm că s-a învățat ceva din momentul 1940 cand a avut loc Războiul de Iarnă sovieto-finlandez in care Finlanda, fara nici un ajutor, a reușit să tina piept colosului sovietic, facand doar câteva concesii teritoriale. Scopul lui Stalin era de a îngloba Finlanda in U.R.S.S. conform Pactului Ribbentrop-Molotov, care ne-a costat și pe noi Basarabia și Bucovina de N.  Finlanda fusese parte a Rusiei Țariste.  Concesiile făcute dictatorilor ii fac deci sa se simta stapani pe situatie si suficient de puternici pentru a cere mai mult....Speram ca de data asta sa existe intelepciunea necesară pentru a se salva pacea lumii si a nu se implini vorbele lui Einstein: "Nu stiu cu ce arme se va lupta in al treilea razboi mondial, dar in al patrulea sigur se va lupta cu bete si pietre!"

Cultul Rastafari

     Dragi cititori, astăzi am să scriu despre un cult mai puțin cunoscut, dar care a avut și are adepți foarte celebri: cultul Rastafari.

      Haideți să vedem acum cine sunt, unde au apărut și care le este credința.

       Steagul Imperiului Etiopian, simbolul credinței Rastafari. Se observă pe articolele de îmbrăcăminte ale acestora.

      Mișcarea Rastafari apare in Jamaica in anul 1935, fondată de Leonard Howell. Ce cred aceștia?

       Mișcarea Rastafari este o religie monoteistă, abrahamică având in centrul său credința în Dumnezeu cel cuprins în Biblie, pe care ei îl numesc Jah sau Jah Rastafari (o prescurtare de la Iehova). Cultul Rasta consideră că El este în fiecare din noi, de acolo venind expresia I and I (Eu și Eu) pe care o folosesc. De asemenea, conform acestei credințe consideră că Biserica este în trupul fiecăruia din noi și nu în clădiri. De aceea nu au Biserici. Ei îl văd pe fostul împărat etiopian Haile Selassie I ca fiind incarnarea lui Jah pe Pământ. Probabil vă întrebați de ce tocmai pe el? Pentru că era un simbol pentru populația de culoare din lume, datorita faptului că Etiopia era singura țară independentă din Africa cu excepția Liberiei (dar aceasta fusese fondata de președintele american Monroe și populată cu sclavi eliberați din America). Însuși numele cultului vine de la cuvintele Ras (cap in traducere libera, cuvântul etiopian pentru duce) și Tafari Makkonen (numele de dinainte de încoronare a împăratului Haile Selassie I).

                     Haile Selassie I (1892-1975) fostul împărat etiopian

 

         Împăratul este privit ca o parte a Sfintei Treimi și ca o reîntoarcere a Mesiei, mai exact ca reîntoarcerea promisa de Biblie. Cei din mișcarea Rastafari sunt cunoscuți pentru consumul de cannabis (marijuana) in scopuri spirituale și pentru respingerea societății moderne pe care o numesc Babylon. De asemenea ei consideră limba amhari o limbă sfântă și o învață. Aceasta este limba actuală a Etiopiei, de origine semitică, deci înrudită cu ebraica și cu araba. Mișcarea mai are la bază învățăturile lui Marcus Garvey, publicist jamaican, considerat un profet, care l-au ajutat pe Howell sa își desăvârșească viziunea asupra lumii.

    

    Adepții Mișcării consideră continentul african ca fiind locul de naștere a omului și locul in care s-au găsit cele mai vechi schelete umane, lucru care este adevărat fiind dovedit și de știință. Este vorba despre un schelet găsit chiar în...Etiopia, având vechime de peste 3 milioane de ani. Oamenii de știință l-au botezat Lucy. Africa (in special Etiopia) este numită și Zion, pământul promis de Jah. Practic este un mesaj pentru toată diaspora africană că Africa in general și Etiopia in special este un loc sacru și paradisiac  in care merită sa revii, acolo negrii nemaifiind persecutați. El este considerat Paradisul pentru cei din cultul Rasta.

   

    Lumea modernă "Babylon" este considerată de acest cult o lume coruptă total în care albii dețin supremația iar negrii sunt marginalizați și oprimați. Ei consideră că limba lor africană a fost furată când negrii au devenit sclavi iar engleza a fost limba impusă de colonialiștii albi. De aceea i-au modificat vocabularul și accentul, formându-se astfel creolo-engleza. Astfel ei consideră că luptă cu "Babylonul".

    

   Rasta urmează învățăturile lui Isus Cristos dar consideră că acestea au fost viciate de "Babylon" (lumea albilor), unii dintre Rasta crezând că El nu putea face miracole. De asemenea, ei cred că Isus era negru, fiind înfățișat ca alb secole la rând pentru ca aceștia să pună stăpânire pe lume. Rasta consideră că mesajul Bibliei din Cartea Revelației cu privire la reîntoarcerea lui Mesia s-au împlinit prin venirea lui Haile Selassie.

     Membrii cultului nu sunt încurajați să se implice in politică, până în 1962 nici măcar nu participau la vot.

In acel an un membru al cultului, Sam Brown, a întemeiat Partidul Poporului in Suferință, primind 100 de voturi. Acest lucru a fost considerat foarte important fiindcă a fost prima dată când membri cultului Rasta au ieșit la vot.

    Ei văd Sfânta Treime diferit față de ceilalți. Consideră că aceasta este formată din Tatăl, Fiul și Mama, forma clasică fiind categorisită ca o formă de politeism. Numele împăratului Haile Selassie înseamnă tocmai puterea Sfintei Treimi in limba Gi'iz (limba antică a etiopienilor, azi doar liturgică), o limbă semitică exact ca și amhari (descrisă mai sus).

        

     Haideți să vedem și de ce este considerat împăratul Selassie așa de important. Unul din motive l-am expus mai sus: era șeful singurului stat cu adevărat independent din Africa colonizată de europeni: Etiopia. Dar nu este singurul motiv. La încoronare i s-au atribuit mai multe titluri găsite și în Biblie: Leul lui Iuda (simbol prezent și pe steagul Etiopiei Imperiale a cărui poză o găsiți mai sus), Regele Regilor, Alesul lui Dumnezeu. De aceea era considerat divin, manifestarea lui Jah (Dumnezeu) pe Pământ. El era considerat cel care îi va conduce pe Rasta spre Paradisul lor (Zionul de care aminteam mai sus). Crezând în nemurirea lui, ei consideră că moartea sa din 1975 nu a avut loc ci a fost o înșelătorie a "Babylonului" iar el se va întoarce să își salveze adepții, continuând sa trăiască până atunci in fiecare om prin învățăturile transmise.

     In realitate, împăratul Selassie, care era ortodox copt, de altfel un om foarte credincios, a fost doborât de la putere în 1974 de o juntă militară marxistă care a preluat puterea în Etiopia. A fost întemnițat într-o clădire foarte mică din Palatul Imperial Menelik din Addis Abbeba unde a fost strangulat un an mai târziu. Merită menționate și cele două legături ale sale cu România: întâlnirea  cu călătorul interbelic Mihai Tican Rumano care în cartea sa Abisinia își dezvăluie impresiile despre Etiopia (care purta atunci acest nume). Întâlnirea a avut loc în 1934 la Addis Abbeba.

      A doua legatură cu România este întâlnirea cu Gheorghe Gheorghiu Dej de la București din 1964, care îl decorează cu ordinul Steaua R.P.R.

     Muzica reggae este plină de referiri la Zion și Babylon, fiind muzica cântată de membrii cultului Rastafari. Cel mai cunoscut este, desigur, Bob Marley dar mai sunt și Peter Tosh, Burning Spear, Black Uhuru, etc. Teme din cultul Rasta abordează și alți artiști și formații gen Sinead O'Connor sau Boney M. 

Bob Marley s-a născut catolic trecând ulterior la cultul Rastafari. Deoarece Rasta cred in nemurire, unii crezând că vei trăi veșnic în trupul actual, Bob Marley a refuzat să își scrie testamentul chiar și când era bolnav de cancer. 

     Astăzi cultul are adepți și printre thailandezi, albi, indonezieni, maori sau americani nativi.

     Iată deci pe scurt câteva din caracteristicile cultului Rasta, pe care unii il considera un modus vivendi. De fapt este Biblia interpretată de ei în sensul dorit de ei. Voi reveni în articolele următoare cu alte culte creștine și cu religiile non-creștine.

Pentru plat Pământeni

În ce vremuri trăim oare,

De avem plat Pământeni,

Oameni retrăind acuma

Timpul lui Aristotel!

Căci a zis atunci, el, grecul 

Că Pământul este plat...

Dar să spui tu asta astăzi,

E prostie la pătrat!

Oare aceia auzit-au

De polonul cel vestit 

Care Copernic se cheamă

Din Cracovia venit

Care spuse-n Evul Mediu,

Că Pământul e o sferă?

Am o mare îndoială 

Că știu...Tik Tok le oferă 

Incultura la pătrat,

Stau și mă întreb adesea,

Daca nu au capul...plat!

Aurel Popovici și Statele Unite ale Austriei Mari

    Dragi cititori, astăzi voi scrie despre o persoană și un proiect despre care știu mai puțini: Aurel Popovici și proiectul Statelor Unite ale Austriei Mari.

    Înainte de-a discuta despre acest proiect niciodată realizat (vom vedea și cauzele) trebuie să aflăm cine a fost Aurel Popovici.

    Născut în 4 octombrie 1863 la Lugoj, Aurel Popovici urmeaza școala primară și gimnazială la Gimnaziul Maghiar din orașul natal, apoi va urma liceul în limba română la Brașov și Beiuș urmând ca studiile universitare să le facă la Viena și Graz (unde se transferă la un moment dat). El va studia medicina și filozofia la Viena timp de 3 ani apoi la Graz va studia științele politice, de care este foarte atras. Mintea sa enciclopedica îl ajută să dobândească o cultură foarte vastă. De asemenea, are o predilecție pentru studiul limbilor străine. Pe lângă cele 3 limbi in care 

a fost școlarizat (română, maghiară și germană) el mai cunoștea greaca, latina, engleza (lucru rar la acea dată), franceza, spaniolă și italiană. 

     A luat deseori atitudine împotriva maghiarizării practicate de autorități în partea maghiară a Austro-Ungariei (Transleithania). Alături de alți intelectuali români semnează in 1892 celebrul Memorandum care a declanșat Procesul Memorandiștilor de la Cluj care s-a soldat cu condamnarea unor intelectuali români la închisoare, in frunte cu Ioan Rațiu, un strămoș al celebrului politician post-decembrist Ion Rațiu. Memorandumul a fost trimis Împăratului Austriei  Franz Joseph care era și Rege Apostolic al Ungariei. Se cereau drepturi egale pentru români și unguri și încetarea maghiarizării inițiate prin Legea Apponyi (1868). 

     Date fiind aceste împrejurări și reușind să intre prin niste cunoștințe în cercurile din jurul lui Franz Ferdinand, nepotul lui Franz Joseph incepe sa promoveze ideea federalizarii Imperiului pe criterii etnice. Franz Ferdinand era moștenitorul tronului imperial, dat fiind că Împăratul nu mai avea copii in viață după sinuciderea lui Rudolf la Meyerling (1888).  Astfel, in 1906 scrie o lucrare în limba germană intitulată Statele Unite ale Austriei Mari. Ea apare la Leipzig in

 Germania și în partea austriacă a Imperiului. In partea maghiară a acestuia cartea este pusă la index. De ce? Vom vedea în cele ce urmează.

 

       Ce cuprinde această carte? Trebuie sa spun din capul locului că Aurel Popovici era foarte fascinat de Statele Unite ale Americii și de modul lor de organizare. Existau atunci niste state care îi preluaseră acest fel de guvernare: Mexic (numit oficial si in ziua de azi Statele Unite Mexicane) și Brazilia. Cele două țări au și azi organizarea în state ca parte dintr-o federație, cu o autonomie largă dar și cu un o guvernare centrală puternică. Exact în acest fel a gândit Popovici organizarea Imperiului: 

împărțit în 15 state care au ca bază criteriul național,  cu o autonomie largă dar și cu o guvernare centrală puternică. Lingua Franca (limba comună) trebuia să fie germana (nu și maghiară ca până atunci). Tot în germană urma să se emită actele administrației și să se facă întregul proces al acesteia. 

      

       Acum să vedem care erau cele 15 state care urmau să compună Statele Unite ale Austriei Mari: Austria Germană, Boemia, Boemia Germană, Moravia Germană, Slovacia, Ungaria, Transilvania (care era mai mare decât ceea ce înseamnă azi aceasta provincie in cadrul țării noastre), Ținutul Secuiesc, Voivodina, Trieste, Trento, Carniola (Slovenia de azi) Galiția de Est, Galiția de Vest și Croatia. De asemenea, a gândit niste enclave in zonele vorbitoare de germană din Transilvania de Est, Ungaria, etc. care sa aibă o autonomie limitată.  Mai jos va prezint harta gândită de Popovici.

       

      Proiectul a fost însușit de Franz Ferdinand, moștenitorul tronului care doi ani mai târziu (1908) a anexat Bosnia de la Imperiul Otoman, adaugând-o in proiectul propus inițial de Popovici. Astfel cele 15 state devin 16.

      Evident, asta însemna pierderea importantei Ungariei și a limbii maghiare  în cadrul Imperiului iar în partea ungară cartea a fost interzisă. Acest fapt precum și asasinarea principelui împreună cu soția lui la Sarajevo pe 28 iunie 1914 de către un sârb bosniac, Gavrilo Princip pune capăt pentru totdeauna acestui proiect politic. Acest eveniment nu îl întristează peste măsură pe conservatorul împărat Franz Joseph care dorea mentinerea statu quo-ului. Asasinatul comis de Princip deschide calea spre Primul Război Mondial izbucnit o lună mai târziu. Ucigașul era un membru al organizației Mâna Neagră care dorea un Imperiu al Slavilor de Sud. Acesta s-a realizat: Iugoslavia (Jug = Sud) la care au aderat toate statele sud-slave exceptând Bulgaria. A fost o încercare și cu ea in 1947, fiind chiar negocieri in acest sens la Bled (Iugoslavia) oprite de Stalin.

     Aurel Popovici nu va apuca Unirea cu România, murind un an mai devreme (9 februarie 1917) la Geneva (Elveția). Este înmormântat în cimitirul de lângă Biserica Sfântul Nicolae din Scheii Brașovului. Dar dacă Franz Ferdinand nu murea la Sarajevo Primul Război Mondial probabil că nu avea loc...dar nici Unirea cu România poate nu se întâmpla...cine știe? Patriot român fiind, Popovici cred că s-ar fi bucurat și pentru acest curs al istoriei care ne-a dus la Alba Iulia în 1918. 

       Totodată, a fost un vizionar prevestind parcă apariția Uniunii Europene. Proiectul său poate fi considerat un precursor al acesteia la scara Europei Centrale. Idei din lucrările sale au fost folosite și de președintele american Woodrow Wilson in redactarea principiilor autodeterminării care au ajutat la formarea statelor naționale pe ruinele fostelor Imperii feudale. Practic și de dincolo de moarte, Aurel Popovici a ajutat românii transilvăneni sa scape de maghiarizare dar pe o altă cale decât cea gândită de el: Unirea cu Regatul României.

      

  

      

Unitarianismul

     Dragi cititori, astăzi vă propun să analizăm altă denominațiune creștină și anume unitarianismul sau cultul unitarian. 

  

   Desigur, prima întrebare pe care o pui este cine sunt unitarienii? 

    Ei apar ca și o opoziție la teoria trinității, întâlnită la majoritatea cultelor creștine. Ce spune aceasta teorie? Ea ne învață că Dumnezeu este format din 3 entități: Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt. Unitarienii resping această opinie, fiind numiți și antitrinitarieni.

        Înainte de a intra în detaliile credinței lor, vă propun, dragi cititori, să vedem cum și când a apărut denominațiunea unitariană.

    Biserica Unitariană apare în Transilvania în 1568 după ce Dieta de la Turda legiferează libertatea religioasă prin cunoscutul Edict de la Turda. Fondatorul acestui cult este Ferencz David care sub influența italianului Giorgio Biandrata fondează o Mișcare Unitariană in Transilvania. Prin Edictul amintit mai sus se legiferează libertatea religioasă în Principatul Transilvaniei și astfel unitarienii sunt și ei recunoscuți de lege. Catedrala Sfântul Mihail din Cluj a fost unitariană între 1566 și 1716, fiind redată apoi romano-catolicilor prin forță. Predica lui Ferencz David din 1568 a făcut majoritatea clujenilor să treacă la noua confesiune. 

    Astăzi, unitarienii sunt întâlniți în Ungaria, România (in provincia Transilvania), in Scotia, Olanda și Statele Unite ale Americii.

Au ca motto expresia " Un singur Dumnezeu Egy az Isten Unus est Deus God is One"

     Acum să vedem care sunt principalele puncte ale credinței unitariene:

     Am văzut mai sus că acest cult respinge ideea de Trinitate promovată de majoritatea cultelor creștine. Pe cale de consecință, ei consideră că Dumnezeu este o singura persoană și anume Tatăl, creatorul Universului. Isus Cristos este considerat un om special, dar un simplu om care trebuie urmat, nu divinizat. Deci filozofia Lui trebuie urmată. Părinții Săi sunt Iosif și Maria.  De asemenea unitarienii cred că Isus este Fiul lui Dumnezeu așa cum suntem toți. Sfântul Spirit este considerat ca fiind modalitatea prin care Dumnezeu acționează asupra oamenilor în unele cazuri putând acționa în mod special. Fiecare religie are la bază o filozofie, după cum vom vedea și la analiza religiilor necreștine. Unitarienii nu își fac cruce deoarece prin ea se pomenește tocmai ce ei resping: Trinitatea. 

    De asemenea, unitarienii cred într-o Înviere spirituală a lui Cristos, nu într-una trupească, la Paști celebrand Învierea ideilor și filozofiei Sale. De Rusalii celebrează munca apostolilor pentru răspândirea filozofiei cristice iar vorbitul in limbi simbolizează răspândirea învățăturii cristice in toate limbile pământului.

    Unitarienii au doar două Taine, nu șapte cum au cultele tradiționale: Botezul și Împărtășania. Însă ele au un sens diferit fata de celelalte culte. Împărtășania este pur formală, la fel și Botezul. Acesta nu are legătură cu păcatul originar ci cu disponibilitatea pentru credința unitariană.

    Unitarienii nu cred in păcatul originar și nici în faptul că Isus a murit pentru păcatele altora ci că a fost un Trimis al Domnului care și-a încheiat misiunea și a murit din motive politice și nu pentru mântuirea celorlalți. După cum arătam mai sus, pentru unitarieni Învierea are sens simbolic, spiritual. De asemenea, ei consideră că este mai important ce s-a întâmplat în timpul vieții lui Isus decât după aceea.

    

    Stema unitarienilor (foto jos) este un șarpe care își înghite coada, cercul rezultat fiind simbolul perfecțiunii iar în interiorul său este un porumbel care sta pe o stâncă, adică pe ceva solid. Deasupra este coroana regală deoarece principele Transilvaniei de atunci, Ioan Zapolya a trecut la această confesiune, fiind primul principe unitarian al țării.

  

        Acestea sunt principalele caracteristici și credințe ale cultului unitarian. Voi reveni în articolele următoare cu alte culte creștine si cu religiile necreștine.

Dor de părinți

In casa stand, in ceas de seara,

Ii vedem drept niste sfinti

Si un dor ne inconjoara,

Este dorul de parinti.

O, tata, ce n as da acuma,

Un ceas aici, acum, sa fii

Cum ai fost intotdeauna,

Si cu sufletul vei fi!

Caci nu i durere mai intensa,

Decat sa ti vezi ai tai parinti 

Cum pleaca, incepand o densa

Calatorie catre sfinti...

Nimic nu e in lumea mare,

Cat traim pe-acest Pamant

Ca si o mama iubitoare,

Si devotata pana la mormant!

 

Pretuiti-va parintii,

Cei care ii mai aveti

Cand vor fi in rand cu sfintii,

Degeaba ai sa regreti

Ca i ai suparat adesea.

Noi, cei care nu-i avem,

I-am mai vrea o clip-alaturi,

Insa n-o sa mai putem....

Si de-aceea ne-nconjoara

Dorul aprig de parinti,

Si-n casa stand, in ceas de seara,

Ii vedem drept niste sfinti.

Realitate

Mă-ntreb mereu ce rost mai are

Să scrii, sa popularizezi,

Ale dacilor din vechi legende

Când pe nimeni nu interesezi?

Nu, cultura nu e-n România,

Un domeniu de vreun mare interes,

Căci Tik Tok își arogă-ncet domnia

Și lumea-l accesează tot mai des...

Uitati-vă la nordica Islandă

Ce popor citit și muncitor!

Uitați-vă ce mult acolo se citește,

Și fiecare-al câtelea e scriitor!

E țara cu cele mai multe scrieri

Din lume pe cap de locuitor,

Nu frigul e de "vină" pentru asta

Ci grija țării pentru viitor.

Căci nația care nu mai citește 

Și radacinile nu le cunoaște,

Intra pe Tik Tok cat ai zice pește

Spălarea creierului imediat o paște.

Numai cultura grabnic te ajută

Să fii un om puternic, cu păreri, 

Iar rădăcina getă nu se uită

Nici ale neamului nostru dureri.

Căci un copil fără a-și ști părinții 

Din ce familie in viață a plecat, 

Dezradacinat e, îl mănâncă Sfinții

Și întotdeauna el va fi dezorientat.

Aceeași teorie se aplică

Și la popor, exact ca la copil,

Fără rădăcini încet se strică

Și-și face viața numai pe mobil!

Iată ce importantă e cultura

Și legătura cu trecutul țării,

Iar aceste două lucruri, dragii mei

Nu avem voie sa le dăm uitării!

Legenda Lupului Alb Dacic in versuri

      Dragi cititori, vă prezint aici versificarea Legendei Lupului Alb Dacic, făcută de mine. O puteți citi în proză aici. https://m.facebook.com/738846389547886/photos/a.738846469547878/3760647880701040/?type=3

In vremuri demult uitate

Un preot cu har ursit 

Ia cetate cu cetate 

Să transmită-nvățătura

Lui Zamolxis cel vestit 

Care-asupra lor veghea...

Iar în ciuda tinereții

Părul ca neaua-i era.

Și cu dragoste slujea 

Pe Zamolxis cel Trimis

Să-i învețe pe toți geții

Calea către Paradis!

Zamolxis, aflând de-aceasta

In munții sacri-l chemă

Pentru a-l avea aproape...

Preotu-atunci încetă

Să colinde toată țara!

Și-a găsit în fine-un rost 

Acolo, lângă Zamolxis,

Unde avea adăpost

Lângă Peștera cea sacră

O cocioabă și-a făcut...

Omul se gândi atuncea

Acum nu mai tre' să bat 

Pe la porțile din sate

Pentru hrană și un pat!

Fructele de aici mi-s hrană,

Iar izvorul cel nestins

Apă-mi dă! Deci fără teamă

Spun că sunt în Paradis!

Preotul colindă adesea

Pădurile sfinte dace

Fără să aibă vreo teamă

Că fiarele o să-l atace.

Începu să le vorbească 

De Zamolxis cel Trimis 

El le-a învățat și limba

Și le-a spus de Paradis!

Fiarele îl acceptară

Drept al lui Zamolxis Sol 

Cel mai tare-l adorară

Lupii - al Daciei Simbol.

De la el au învățat

Când se duc la vânătoare 

Ciutele sa nu le omoare

Decât dacă sunt bolnave

Sau bătrâne...

Totul are rost pe lume

Spuse preotu-nțelept,

Pentru Zamolxe cel Drept

Toți avem un rol în viață

Și vă dau acum povață

Cruțați acele căprioare

Ce au putere și vigoare!

Și-odată Zamolxis spune

Către preotul vestit:

Ți-am văzut activitatea

De când în munți ai venit!

Fiarele toate te adoră 

Tu cu ele te-ntelegi,

Tu le ești conducătorul

Le dai principii și legi.

Iară lupii te acceptă,

Al haitei stăpân să fii

La un semn al tău, fii sigur

Te urmează mii și mii.

Sufletul curat îți este

Și mereu special va fi

De aceea eu te-am ales 

Aici slujitor să-mi fii.

Dar sosit-a azi momentul 

Ursita s-o împlinești 

Sacrificiul să-l înfăptui

Și pe Daci sa ii slujești!

Timpuri grele ne așteaptă,

Suntem puși la încercare 

Cum ai vrea, iubite preot

Neamului să-i slujești, oare?

Preotul căzu pe gânduri

Și în genunchi el s-a pus,

Și cu glas molcom grait-a:

Poruncește, sunt supus

Ție, mărite Zamolxis...

Și de-i zice ca să mor

Fie așa, dacă prin moarte

Pot sluji acest popor!

Nu, preot cu păr ca neaua

Grăi Zamolxe mișcat.

Moartea-ți nu-i folositoare 

Mie sau vreunui Dac.

Doar vom bucura dușmanii 

Și le vom face pe plac.

Glia Sfântă strămoșească

De-acum de tine depinde.

Se gândi Zamolxe atuncea

Și-i veni ceva în minte:

Sfinte Preot, zise Solul

M-am gândit să te transform

Prin puterea mea și-a Pietrei 

Te fac să nu mai fii Om,

Ci un Lup... dar nu de-oricare

Un Lup Alb de acum să fii

Precum păru-ți alb ca neaua

Lupii să te urmeze mii

Și să fii nemuritor

Să aperi acest popor!

Preotul cu ochii n lacrimi

Spuse: Nu sunt demn să am

O asemenea onoare

Să fiu pază acestui neam.

Iar Zamolxe ii răspunse

Cu tunet profund in glas:

Nu tu hotărăști, îi spuse

Ci eu! Și așa a rămas.

Trebuie să faci ca lupii 

Ascultare să îți dea

La un semn al tău să poată

S-asculte porunca mea.

De se-ntâmplă toate astea

Tu cu mine-n munți vei fi

Pe veci. Iar Muntele Sacru 

Tu îl vei mai părăsi

Doar dacă pământul nostru 

De rele-i amenințat...

Și acestea fiind spuse, Zamolxis se ridică

De pe tronu-i de granit...Piatra Sacră o luă

Și o îndreptă spre Ceruri...o lumină se ivi

Și o ceață orbitoare pe preot învălui 

Și un Lup Alb, demn și mare

Într-o clipă deveni.

O! Ce Lup cum nu e altul

Nicăieri pe acest pământ!

Cât un urs era de mare, 

La mânie spumegând.

Colții, ghiarele ascuțite,

Ca niste săbii erau 

Iară ochii de jăratec 

Doar privind te pătrundeau.

Blana-i albă ca zăpada,

Nici un lup n-o mai avea

Doar acest Lup Alb și mare,

Care diferit era.

Iată astfel prinse viață

Lupul Alb apărător

A țării Dacilor Liberi

Și-a întregului popor.

Și merse Lupul prin țară,

Să-i cunoască pe supuși

Iară lupii-l adorară

Sub conducerea-i sunt puși.

La un strigăt ei veneau 

Și săreau in ajutor 

Când pericole uriașe 

Erau peste acest popor.

Și erau adesea-n luptă

Atacând dușmane armate, 

Când acestea nu se-așteaptă 

Și din față, și din spate.  

Lupii acum nu mai prădară

Ale oamenilor curți,

Ci în lupte-i ajutară,

Cum li s-a transmis din munți

De la Lupul Alb Stăpânul

Și de la Zamolxis Zeu...

De la Duhul Pietrei Sacre

Ce va dăinui mereu!

Lupii astfel pătrunseră 

In armatele adverse,

Informații prețioase

Ei putând atunci să verse 

Marelui Lup Alb Stăpânul 

Care le-a dat mai departe,

Comandanților de oaste

Ajutându-i astfel Lupul

Să câștige bătălii 

Pentru a Daciei mărire

Și glorie pentru ani mii!

Si când cântecul de luptă

Se-aude ca o strigare,

Toți vitejii vin grămadă

La a Lupului chemare.

Iar lașii și trădătorii 

De pedeapsă cruntă au parte 

La lupi sunt lăsați, să moară

Fără s-aibă măcar parte 

De Sacrificiul Nemuririi 

Care e țelul suprem,

De atâtea generații 

Pentru acest neam drept și demn!

Iar pe trădătorul dac

Lupii nu-l puteau mânca,

Toți având o mare silă

De trădarea ce-o făcea! 

Într-o vară sta Zamolxis și privi adânc la stele,

Și părea că stă de vorbă-ntelegându-le pe ele...

Și îi zise dintr-odată Lupului cel diferit:

Dragă prietene, nu-ți este 

De ajuns cât m-ai slujit?

Secole întregi trecură

De când Lup eu te am făcut

Nu ai vrea sa fii Om iarăși 

Cum erai la început?

O ființă muritoare,

Cum erai de la născare?

Stăpâne mărit Zamolxis,

Grăi Lupul curajos

Lasă-mă cum sunt acuma 

Căci sunt mult mai de folos.

Ca Om mi-am făcut misiunea 

Colindând în sus și-n jos 

Prin toate satele dace

Și-n falnicele cetăți 

Iar cu mine Om, toți lupii 

Vor prăda ca-n alte dăți,

Curți, gospodării...și oameni

Ca-n trecut vor ataca,

După vechile obiceiuri

Pe daci iar îi vor mânca!

Și așa auzind Zamolxis 

Lupului ii răspundea:

Mare Lup Alb, spuse Zeul, 

Apreciez credința ta!

Dar vor veni timpuri grele 

Și om nu-i mai putea fi...

Simt și eu, răspunde Lupul,

Dar mai de folos voi fi

De rămân Lup mai departe...

Și Zamolxis îi zicea:

Noi ne vom retrage-n Munte,

Și in veci ii vom veghea 

Pe ai noștri daci in lupte,

Și în toată viața lor...

Tu ești Lupul cel puternic...

Eu Trimis pentru popor!

Și Lupul profund gândit-a 

Și deodată a grăit:

Mărite stăpân Zamolxis, 

la ceva eu m-am gândit.

Dar îi este greu a-i spune

Și atunci el ezita...

Zamolxis, citindu-i gândul, 

Prietenește ii spunea:

Hai, vorbește, n-avea teamă

Spune ce pe suflet ai!

Și atunci Lupul vorbește:

Nu se poate pe acest plai,

Să împiedicăm necazul

Care peste Daci va da?

Nu, îi răspunde Zamolxis,

Omul are Soarta sa

Va trebui să greșească

Și învățături să tragă,

Și apoi să se căiască

Pentru viața lor întreagă!

Și în Munte se vor duce 

Sacrul Munte nepătruns

Care peste ani de acuma

Va fi Muntele Ascuns...

Secole vor sta acolo,

Ce vor pare o veșnicie...

Și anii din nou trecură...

Secole de armonie,

Între Zeu, lupi și popor

Doar pace și prietenie!

Lupii parcă-nțelegeau,

Mai bine parcă credința

In Zamolxis Zeul Mare

Pentru c-aveau doar dorința 

Să se apere pe ei,

Oamenii și țara mare

Chiar cu sacrificiu demn,

Și a vieții sacrificare!

Tot ce e frumos nu ține 

Niciodat' la nesfârșit!

Iată acele timpuri grele,

Într-un final au sosit!

Invazia era aproape 

De Hotarul getic sfânt 

Iar oamenii, nestatornici

De când sunt ei pe Pământ,

Au început să nu creadă

In a Zeului putere...

Ci au lăsat a lor ofrande

Și-a sufletelor durere,

Zeităților străine! 

Și astfel s-au depărtat 

De credința strămoșească,

Pe Zamolxis l-au uitat...

Începură s-aibă frică,

De a Lupului mânie

Si-ncepură geții mândri

Să omoare cu furie 

Lupii cei frați odinioară,

De prin codri și păduri...

Fiecare având speranța 

In mintea-i încețoșată

Că-l vor captura pe Lupul 

Cel frate de altădată,

Lupul acela alb ca neaua

Ce odinioară-i apăra...

La romani ei, trădătorii

Drept trofeu voiau să-l dea!

Zamolxis, văzând acestea

Groaznic s-a mai enervat,

Și luând cu el și Lupul

Spre Munte ei au plecat.

Și au interzis atuncea

Haitelor de lupi din Munte

Să-i mai însoțească-n luptă

Pe acei trădători de frunte! 

In Triunghiulara Sală

Duhul Pietrei aștepta...

Cu tristețe mare-n suflet, 

Și el profund suferea...

Moș Timp lui i se spuse 

In timpurile vechi mereu...

Noi, astăzi l-am numi altfel...

I-am spune doar...Dumnezeu.

Și puținii geți luptară 

Ce-n Zamolxis mai credeau,

Fără Zeu și Lup alături,

Să-i învingă nu puteau

Pe dușmanii de la Roma,

Care țara o cucereau

Și duceau cu ei acolo

Aurul ce îl luau!

Lupul Alb de pe colină,

La bătălii trist privea 

Doar lăcrima când vedea 

Cum Dacia se închină 

Și trădarea o-nvingea!

După aceste-nfrângeri triste

Lupul în Munți se retrase,

Cu Zamolxis și cu Duhul

În Muntele Ascuns rămase!

Se arătă doar câteodată

În vremuri de grea restriște

Parte nu luă la lupte,

Se uita cu priviri triste

Cum sunt învinși mereu Dacii...

Care urât îi tradară,

Și mergea să-i spună atuncea 

Lui Zamolxis ce-i pe afară!

Și așa trecură anii

Decenii, secole multe

Iar chemarea Lupului

Astăzi nu se mai aude...

Doar pământul, pomii, cerul

Mai aud dulcea chemare.

Lupul stă de atunci de pază

Pentru a Zeului iertare

Pentru a aduna poporul 

Și a reface Regatul

Cum era el odinioară...

Înainte de trădare

Când era prosper și mare!

Dar să știe tot poporul 

Dacii bine n-or mai sta 

Până revin la Credință

Și trădarea o vor uita!