In casa stand, in ceas de seara,
Ii vedem drept niste sfinti
Si un dor ne inconjoara,
Este dorul de parinti.
O, tata, ce n as da acuma,
Un ceas aici, acum, sa fii
Cum ai fost intotdeauna,
Si cu sufletul vei fi!
Caci nu i durere mai intensa,
Decat sa ti vezi ai tai parinti
Cum pleaca, incepand o densa
Calatorie catre sfinti...
Nimic nu e in lumea mare,
Cat traim pe-acest Pamant
Ca si o mama iubitoare,
Si devotata pana la mormant!
Pretuiti-va parintii,
Cei care ii mai aveti
Cand vor fi in rand cu sfintii,
Degeaba ai sa regreti
Ca i ai suparat adesea.
Noi, cei care nu-i avem,
I-am mai vrea o clip-alaturi,
Insa n-o sa mai putem....
Si de-aceea ne-nconjoara
Dorul aprig de parinti,
Si-n casa stand, in ceas de seara,
Ii vedem drept niste sfinti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu