Pe malul lacului albastru
Sta Ileana, ganditoare
Era frumoasa ca o floare,
Si parul galben ca un astru...
Si Fat Frumos zise, zambindu-i:
De ce te uiti adanc in zare?
Unde-ti cauti fericirea?
La o mare departare?
Ea-i aici, barbatul zise
Privind-o cu duiosie
Vreau sa te cer de sotie!
Si atunci Ileana, blanda,
Ca un puf de papadie
Ii sopti, privindu-l gales:
De ma vrei sa-ti fiu sotie,
Trebuie sa-mi dai trei lucruri:
Pace, dragoste, armonie,
Fericirea nu se poate
Construi fara acestea,
Care-s de la Cer lasate!
Fat-Frumos raspunse atuncea
Cu o bucurie vie:
O, femeia vietii mele!
Eu ti-as da si din cer stele
Doar sa fii a mea sotie!
Sa te fac sa razi cu lacrimi
Cum nu ai mai ras vreodat'
Si dupa atatea patimi
In sfarsit sa-ti fiu barbat!
Iar Ileana, dandu-i mana
Si cu multa bucurie,
Exclama: Sa-ti fiu sotie,
De-astazi, pentru totdeauna!
Si asa traira dansii
Fericirea ca-n povesti,
Dup-o nunta cu splendoarea
Nuntilor imparatesti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu