Dragi cititori, astăzi am sa abordez un subiect care pe cât este de actual pe atât este de vechi: stâlcirea limbii române cu tot felul de împrumuturi fără sens.
Fraza de mai sus pare paradoxală, dar nu este. De ce? Pentru că acest popor, dintr-un veșnic complex de inferioritate, încearcă mereu să pară mai "deștept" prin tot felul de cuvinte străine introduse în limbă, cu toate că ele se găseau deja în limbă în forma lor autohtonă.
In Coana Chirița, Vasile Alecsandri
ironizează obiceiurile boierimii secolului XIX de a franțuzi limba română prin personajul Guliță, fiul Chiriței, (parvenita snoabă) căruia "maman" ii angajează un profesor de franceza. Acesta habar n-avea de această limbă si îl învață pe Guliță cuvinte românești franțuzite (furculision, lingurision, etc.). Când mama lui îl verifica de fata cu alți invitați, el spune ce a învățat iar ea îl laudă, dovada că era la fel de știutoare de franceza că profesorul. Atunci obiceiul printre boieri era de a ști franceză și de a introduce cuvinte franceze în română pentru ca "proștii" (cum erau denumiti atunci țăranii) sa nu înțeleagă. Cei care voiau să pară boieri și nu știau franceza, franțuzeau cuvinte românești pentru a parea că vorbesc limba lui Voltaire.
Iată cum in ziua de azi lucrurile se repeta. S-a schimbat doar limba din care împrumutăm fara sens, stricându-ne propriu grai. Azi, mai ales de la apariția multinaționalelor, asistăm la o englezire a limbii sau la nașterea romglezei. Azi nu mai spunem manipulant ci handler. Nu mai spunem întreținere ci mentenanță. Nu mai spunem ne concentram ci ne focusăm. Nu mai spunem director executiv ci CEO. Nu mai spunem Resurse Umane ci HR. Nu mai spunem șablon ci pattern. Exemplele ar putea continua. Ca si in secolul XIX, și acum oamenii snobi folosesc cuvintele străine fara a le ști sensul pentru că "dă bine" probabil.
Deci pentru toate aceste cuvinte și pentru multe altele împrumutate exista corespondent în română. De ce se împrumută atunci cuvinte din import? Pentru a parea mai breji? Am fi breji daca am avea grija de propria limbă, cum fac alte națiuni. Limba este cea mai de preț avere a unei națiuni iar noi o stricam cu bună știință. De ce? Pentru că nu avem stima de sine. Asta se poate obține doar prin educație.
Concluzia este că nu ești cu nimic mai deștept dacă îți strici limba. Dimpotriva. E ca și cum ai avea o comoară acasă și tu o distrugi pentru a parea "interesant". Voi ce ziceți?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu